Pe vremuri eram...acum nu mai sunt!

Eu sunt chiar pe dos... Ceva din metabolismul meu glucidic s-a modificat, nu stiu daca mancam alta dulceata in afara de magiunul de prune in copilarie, insa acum degust cu placere tot... Chiar de capat proportii...

Obisnuiam sa fiu indrazneata, infigareata, acum m-am retras mai ceva ca un melc in casuta lui...

Eu eram chiar timida, complexata, convinsa de mediocritatea mea si urandu-ma pentru asta. Acum nu mai sunt asa, spun ce am de spus, ba uneori chiar prea patimas. Incerc sa nu ma mai las intimidata de nimeni.

Pe vremuri nu prea aveam pasiuni, in afara de citit. Acum citesc mult despre lucruri care ma pasioneaza.

Niciodata nu am fost buna la tinut drumul. De aia nu conduc si nu cos la masina! Hahaha, ar fi concurs de ghicit daca as incropi totusi ceva.

Pe vremuri mi se spunea ca rad doar eu la glumele mele si credeam, acum mi se spune si nu mai cred.

Io pe vremuri tricotam, aveam pulovere multe facute de mine (pe vremea aia nici nu gaseai multe obiecte de imbracaminte dar culmea! mohair da! hahaha ). Dar tricotam in timp ce ma uitam la televizor sau in timp ce citeam , nu puteam sa tricotez si atat.

Pe vremuri beam ness cu cola, acum as muri dupa prima ceasca. )

Nu mi-a placut niciodata combinatia. Ness-ul da, dar cu gheata.

Pe vremuri mancam foarte multe muraturi, acum abia daca ma mai ating de ele...

Eu nici nu stiam ce inseamna alea muraturi (pana acum cativa ani).Ce sa mai spun de mancat?
Pe vremuri nu ma durea spatele, acum fac masaj sa nu ma mai doara.

Nici eu nu prea aveam habar de localizarea unor organe in corpul omenesc pana acum 10 ani, cand fiica-mea mi-a adus aminte ce-nseamna sa te doara spatele... Travaliul meu a insemnat dureri atroce de spate, cu care am ramas pana in ziua de azi...

Pe vremuri eram calduroasa rau, acum ma infofolesc precum Baba Dochia.

Niciodata nu am fost prea calduroasa, dar acum baba aia ii mic copil. Is ca un sarpe, parca nu circula sange in mine. Imi aduc aminte cu drag de perioada in care mi se spunea obsesiv sa imi acopar mijlocul. Acum ma acopar pana la genunchi!

Pe vremuri eram mai ignoranta, acum is mai deschisa la subiecte si unghiuri de vedere noi.

La fel... Desi de multe ori mi-as dori sa nu am atatea cunostinte din diverse domenii, mai ales cel medical. N-as avea atatea griji, as reusi sa adorm mai repede noaptea... ''Ferice de cei saraci cu duhul...''

Pe vremuri dezlegam rebusuri ca o maniaca, acum nu ma mai ajuta tartacuta...

Idem, apai parca nici timp nici rabdare nu am. Fac alt fel de jogging al creierului. Zic eu, poate ca ii doar alergare usoara!

Pe vremuri eram foarte impulsiva, acum is doar impulsiva. )

Eram, sunt si cred ca voi ramane impulsiva... Asa sunt conceputa, sa reactionez, inainte chiar de o minima chibzuiala. Si sa vezi ce impulsiva sunt cand imi dau seama de inutilitatea impulsivitatii mele anterioare

Pe vremuri eram tare ''pampalaie'', adica manipulabila. Acum sunt aproape la fel, cu mici nuantari.

Hahaha, ce combinatie! Adevarul e ca asa reactionez si eu cand imi dau seama ca las manipularea sa mearga prea departe, impulsiv! Se pare ca nu avem in comun doar prenumele! )

Pe vremuri mi se urca toata lumea in cap, acum is mai putini cei pe care ii las.

Mda, cam toti mi se urcau si mie in cap... Acum las doar copiii Si pe ei doar cu conditia sa mai slabeasca putin Asa se iau la intrecere cine cantareste mai putin

Pe vremuri leneveam mult in casa, acum o iau pe coclauri (la propriu, ca la figurat n-am fost niciodata acasa )