Sa fii bolnav in Romania!

Pana ajung acolo, ne omoara pe toti.

Eu am zis de multe ori ca mi-e teribil de frica de momentul in care voi ajunge lata in spital. Acum mai pot tranti vreun medic de perete, dar atunci ce voi face? Ca degeaba ma apuca pandaliile daca nu ma tin picioarele.

Pana ajung in spital, apar altii noi. Cand a ajuns maica-mea in spital (dispensar, cel mult)iar astia nu-i puteau face nici o investigatie, l-am luat la intrebari pe medicul de garda, era pediatru, asa mi-a raspuns. Si? E de garda sau nu? I-am tot pus intrebari care l-au condus, incetul cu incetul spre decizia corecta: sa fie dusa cu salvarea la Suceava... pentru investigatii. M-a pus sa semnez ceva pe proprie raspundere si se uita la mine de parca eu trebuia sa ma ploconesc in fata lui. Sincer, era uimit de faptul ca il iau la intrebari, mai ales cand l-am intrebat in ce mod va raspunde daca i se intampla mamei ceva? Ca se poate intampla. Ganditi-va ca multi bolnavi inca se mai ploconesc in fata medicilor, desi sunt niste amarati de slujbasi, vorba vine: niste amarati foarte bine platiti, ba chiar regeste (daca mai luam si mita in calcul), ca sa-si faca mendrele.

Nu mai stiu care imi spunea azi ca nu stiu ce doctorita are un halat cu ditamai buzunarele. Asta ca sa fac haz de necaz. Pana si halatul se conformeaza.

Problema majoritatii medicilor e ca n-au fler, sau vocatie. Aceasta majoritate invata protocoalele prin facultati, apoi le aplica dupa cum ii taie capul, daca le aplica si pe alea. Si o alta problema majora e ca la noi in tara nu prea exista medici sanctionati pentru malpraxis. Adrian Lobontiu aducea aceasta problema in vizor: nu e posibil ca in Romania sa existe zeci, sute de cazuri de malpraxis per medic si acesta sa continue sa-si exercite aceasta profesie.

Am fost de multe ori pe patul de spital si la un pas de colaps. Unii medici m-au ajutat, cei mai multi nu. Ce vedeti pe la stiri si la tv nu sunt decat iluzii. Iluzia unui sistem medical care te poate salva in caz de boala. Singura sansa ar fi sa "nimeriti" pe mainile vreunui medic pasionat de meseria sa si care-si respecta pacientii si "juramantul".

Oare mai depun medicii acel juramant al lui Hyppocrates?

Pai depunerea ar fi oarecum formala. Un medic adevarat ar trebui sa-l aiba in sange.

Nici macar nu e nevoie sa ma uit la tv. Nu-mi iau de acolo informatiile. Mircea, un juramant depus fara a a se crede in el, degeaba e depus. Adica nu degeaba pentru cel ce-l depune, ca-i necesar pentru veniturile incasate ulterior. Degeaba ar fi pentru cei care ar crede ca asta ii opreste (pe cei care-l depun) sa faca lucrurile in defavoarea noastra. Indivizii care l-au depus nu vor avea, oricum, mustrari de constiinta de l-ar incalca.

Da. Tocmai voiam sa scriu la fel ca tine. Noroc ca te-am citit! Juramantul ala n-are valoare pentru arivisti. Nu c-ar avea valoare vreun juramant.

Eu as putea scrie o carte cu peripetiile mele prin spitale. Daca va intereseaza, pot povesti. Destule.

Voiam sa spun ca la stiri mai apare si ceva roz prin sistem. Realizari, aducere de aparatura sofisticata, interventii salvatoare, mai apare domnul Arafat etc. Totul nu e decat mascarada de fatada pentru fraieri. Poate unii se straduie intr-adevar, dar de la a pune un diagnostic corect si pana la a te vedea vindecat, e diferenta ca de la cer la pamant sau... de la pamant la cer. Si minune mare!

Mda. Ce pot sa mai spun de sistem? Veniti la iro Iasi si vedeti cum stau oamenii pe holuri, ingramaditi ca vitele in staul. Din noiembrie de cand venim aici, fluxul de bolnavi ramane constant sau pare in crestere. Cate mii de bolnavi de cancer sunt in tara asta?

Un studiu arata ca pana in 2030, 50% din populatia Romaniei va fi atinsa de o forma de cancer, iar spitalele vor fi neincapatoare. Ma rog, se pare ca noi suntem pe primul loc in Europa. Poate batem si recordul mondial.

Nu e de mirare ca atunci cand mergi cu dosarele de pensionare sau handicap, astia iti arunca cu dosarele peste cap. Da' e bine ca le-a facut guvernul salarii de sute de milioane. Si tot sunt nemultumiti.

Da' e bine. E bine. E bine ca ducem bolile pe picioare.

Cu cateva zile in urma am ajuns cu sotia la urgenta, i s-a facut rau cand eram prin oras. Am sunat la 112, intre timp isi revenise si facea poante cu asistenta de la urgenta, dar odata ce intrase in spital, a trebuit sa stam vreo 5 ore s-o investigheze. Dupa tomografe si analize, totul era ok. Mai trebuia facuta o eco Doppler, la recomandarea urgentistilor, dar cum spitalul nu are, ne-am programat la privat.

Altceva voiam sa spun. Pe la 9 seara, a venit schimbul la spital, printre care si portarul. Pe la ora 10, cum se plimba si asistentul de la urgenta pe holuri, ne povesteste cum in curtea spitalului o fata beata crita se invarte ca o curca, cazand pe jos si ridicandu-se iar. L-am intrebat de ce nu e luata la urgenta, sa-i puna o perfuzie sau sa cheme politia comunitara, poate cade cu capul de bordura si atunci intra spitalul la bucluc. A spus ca nu e treaba lor.

Pe la ora 12 (noaptea), in sfarsit plecam acasa. Cand sa urcam in masina, ma uit in curte si-o vad pe fata aia- curatica, cu rucsac in spate si parea minora- cum se-mpleticeste ca o curca beata ce era, se impiedica de borduri, cade pe jos, se rostogoleste, iar se ridica, mai merge cativa pasi, apoi cade chiar in fata usii de primiri urgente si pica acolo, nemiscata. Ii atrag atentia portarului, el raspunde ca nu e treaba lui sa duca betivi acasa. Pai, zic, lasi omul cazut in fata usii spitalului? Da, zice, doarme si se trezeste maine dimineata. Totusi, insist, in timp ce incep sa ma enervez, daca moare acolo sau se intampla ceva cu fata aia? Nu e treaba mea- zice. Atunci atributiile dumitale de serviciu care sunt, intreb? Atunci omul se enerveaza si el, se apropie amenintator, cu o privire de om turbat. Da' cine esti dumneata sa-mi ceri mie socoteala? Eu ii raspund ca-s unul care-i plateste lui salariul - in timp ce incerc sa pastrez o oarecare distanta intre noi. Omul se apropie insa mai mult de mine si in momentul in care incerc sa-l pastrez la distanta, imi trage una peste mana. Ma, zic, daca-i dau si eu una, asta cheama politia si zice ca l-am agresat. Asta e chitit pe bataie si scandal! Asa ca pun mana pe telefon si sun la 112, nu inainte de a o ruga pe asistenta de la urgenta sa se ocupe de fata cazuta jos. A raspuns si ea ca nu e treaba lor.

E, atunci continui cu 112, anunt incidentul, in timp ce portarul nu inceta din invective. I-am scos din caldicica liniste cotidiana! A iesit doctorita de la urgenta si i-a spus sa se calmeze. Am plecat apoi si n-am mai continuat sa plusez, pentru ca ma astepta sotia sa mergem acasa.

Deci nu stiu continuarea. Dar ce se intampla azi? Un baiat tanar, un om al strazii, foarte cunoscut in Botosani, este internat marti la acelasi spital de urgenta. Marti seara fuge din spital si se culca pe o banca in curtea spitalului. Azi noapte a fost foarte frig, asa ca l-au gasit azi dimineata mort. Cum a fost posibil sa iasa dintr-un spital cu portar si cum de nu s-a sesizat ca cineva se plimba in pijamale prin curtea spitalului?

Nu mai bine faceam reclamatie la politie cand am avut incidentul cu portarul si poate se luau niste masuri sa nu mai existe astfel de specimene in sistem? Zic si io in naivitatea mea. Uneori o decizie simpla poate salva viata unui om, daca iesim putin din starea de calduta comoditate si imbecilitate nesimtita. Evident ca nimeni nu va fi tras la raspundere.