Dupa ani si ani ...

nu va place tema?!

Lia il privea fascinata. Visase la clipa asta ani de-a randul..acum era acolo. O senzatie de bucurie se muncea sa iasa la suprafata dar o furie launtica crestea din ce in ce. Ii fixa privirea si-i spuse rece:
-Nu trebuia sa vii! Nu are nici un rost! Nimic nu mai e la fel.
Se intoarse pe calcaie si dadu sa plece dar e o puca strans de brat:
-Nu pleca Lia! Ai curajul sa vorbesti cu mine.
-Acelasi curaj pe care l-ai avut tu cand ai plecat?! Un singur lucru te rog: sa-mi spui "De ce?!" . Atat!
-Am fost un fraier care s-a speriat de ceea ce simtea pt tine. M-am gandit in toti anii astia dar nu am stiu cum sa te caut, cum sa te privesc. Apoi am sperat ca te voi uita.
-9 ani? Crezi ca te poti intoarce dupa atat timp si sa reclami ceva? Nici macar nu stiu ce as putea spera ... desi seara dupa seara am visat ca te voi vedea, desi luna dupa luna am crezut ca te vei intoarce... Acum esti aici si-mi doresc doar linistea mea de cand erai departe. Nu vreau sa sper din nou , nu vreau sa iau de la capat toata suferinta tradarii.Cine ar vrea?!

Frumos,si din punctul meu de vedere e o poveste cu happy end.

pe-a mea ai mutat-o si acolo a ramas!!!
nu era continuarea povestii ariatnei..era doar a mea!
dar nu-i nimic...mai am idei!

am vazut...multam'

Trecusera 9 ani de cand ea a inchis telefonul. Ultimele cuvinte inca ii rasunau in urechi ..." mai vorbim.Pa!" Apoi tacere; acea tacere grea, careia nu i te poti opune. Azi, cand a deschis poarta, el, inalt si cu zambetul strengaresc pe buze, acolo.
- Tu?!
Il privea uluita pe cel pe care ''il ucisese'' demult, il scosese definitiv din gandurile ei sau cel putin asa ii placea ei sa creada...
-Ce te aduce pe-aici, straine? il intreba ea, cu toata ironia studiata si instantanee de care putea dispune in acel moment.
-Buna, Casiana, cat ma bucur sa te vad si cat de frumoasa esti ! Acesti 9 ani n-au trecut si pentru tine, incerca el timid un compliment, simtind cum zambetul de care fusese sigur ca va fi arma lui secreta pentru a o dezarma pe ea i se sterge incet de pe fata. Nu mai avea deloc siguranta ca ceea ce a lasat in urma atunci, cand a plecat miseleste va mai fi vreodata recuperabil...
-Lasa abureala, intotdeauna ai fost un maestru in a ma hipnotiza, pur si simplu cu ochii tai, cu zambetul tau... Asa reveneai de fiecare data cand te lasa aleasa inimii tale, cea care-ti purta numele in fata legii si a lui Dumnezeu. Asa ca mai bine, zi repede, scopul si durata vizitei ! Hai, ca n-am vreme de pierdut. Am irosit deja 9 ani din viata sperand in zadar, construind castele de nisip care se daramau cu fiecare secunda petrecuta departe de tine... Am crezut ca ai ales deja, acum multi ani, desi ar fi fost politicos din partea ta sa ma anunti si pe mine, chiar daca eu am fost mereu doar roata de rezerva...
Se stapanea cu greu sa nu planga, isi musca buza inferioara pana la sange. Dar nu ! Acest individ nu o va mai face sa sufere !
Si-a ridicat privirea impietrita spre el, convinsa fiind ca i-a putut auzi promisiunea pe care tocmai si-o facuse. Sta impasibila in fata lui, desi in sufletul ei urla durerea !
-Ai de gand sa vorbesti? Nu pot astepta mult, am alte planuri pentru azi. Hai, curaj, ce s-a intamplat, Octav? Nu aveai tu explicatie pentru absolut tot?! Pronuntandu-i numele realiza ca niciodata nu va inceta sa-l iubeasca... Desi plecarea lui inopinata a lasat-o intr-o convalescenta din care nici pana azi nu-si revenise. ''Fir-ar el sa fie, de ticalos ! Ce naiba? Pana la urma, e tot un mascul... E plina lumea de ei, nu-l mai vreau. Presupun ca inca e tot insurat si a revenit pentru o mica *escapada*. Ei bine, nu si de aceasta data !''
-Casiana... tu esti singura femeie pe care am iubit-o vreodata, spuse mai mult ca un oftat tanarul si cobori privirea deznadajduit. A trebuit sa dispar ''fara urma'' din momentul in care Meda, sotia mea, a aflat despre noi doi. A facut o criza de isterie, iesind in strada ca o nebuna si jurand ca te va omori... Bineinteles ca n-am luat-o in serios, am incercat sa-i explic de ce s-a ajuns aici, sa-i spun ca nu mai pot trai fara tine si ca vreau sa divortez. Ei, in acel moment a inceput tot cosmarul meu... Cum n-a putut nicicum sa dea de tine, a inceput sa ma ameninte ca se sinucide. Am trait in toti acesti ani pandind-o sa nu cumva sa faca vreo prostie. Dar, cand ma asteptam cel mai putin,la sfarsitul lunii mai, s-a intamplat sa am parte de sansa vietii mele : Meda s-a indragostit nebuneste de un marocan si a fugit cu el. Mi-a acordat divortul fara sa stea pe ganduri si nici n-a mai privit inapoi... Am venit azi aici, sperand din tot sufletul ca...
-Mamiiiiiii, hai repede la bucatarie ! se auzi tipatul unui copil. Ma ardeeee...
Napadira amandoi pe usa, gata sa se accidenteze. In bucatarie izbucnise un mic incendiu, cauzat de domnisorica foarte dornica s-o ajute pe mami. Amestecase in tocanita, cum o rugase mama ei, dar neatenta fiind, si-a apropiat prea mult bluzita de flacara. Panica a fost mult mai mare decat evenimentul. Cand s-au linistit cu totii, au izbucnit intr-un hohot de ras aproape de nestapanit.
Abia atunci a realizat Octav ce printesa frumoasa statea in fata lui, cu ochii inlacrimati si speriata la culme.
-Cum te cheama, papuso? o intreba el, nestiind ce anume recunostea el in acel chip angelic...
-Octavia. Si pe tine?
In acel moment realitatea l-a lovit ca un trasnet... Era fiica lui ! Doamne sfinte, Casiana era insarcinata cand s-au vazut ultima oara !!! Pentru asta l-a chemat in seara cand el hotarase, de fapt, sa inceteze orice legatura cu ea... Uluit de toate ce se intamplau, ii cauta privirea Casianei. Aceasta ii sustinu privirea cu incapatanare, dar toata revolta se topise din ochii ei...
-Iubita mea, vei putea vreodata sa ma ierti? si lacrimile rupsesera zagazul de altfel subred.
-Octav, uite cum stau lucrurile. Fetita noastra -da, este adevarat !- nu te cunoaste. Nu ca i-as fi ascuns, dar i-am vorbit cat s-a putut de putin, nu mi-as fi dorit sa-mi spuna intr-o zi ca vrea sa mearga la tine... Acuza-ma, de vrei, dar nu mi-a fost usor sa-i fiu si mama si tata, la nevoie ! Asa ca daca ea va invata sa te accepte, esti liber sa vii s-o vezi de cate ori vrei . Cat despre mine...ce pot sa-ti spun?! Te iubesc si asta nu se va schimba niciodata ! Dar nu te astepta ca va mai fi vreodata ce-a fost...
-Casiana, dragostea mea, nu va mai fi, stiu asta. Dar iti jur ca nimeni niciodata nu ma va putea opri sa va recastig pe amandoua ! Doamne, inca nu-mi vine sa cred ce frumos e fructul dragostei noastre...zise el printre lacrimi.
Cu pasi timizi, Octavia, care pana atunci privi consternata toata scena, uitand definitiv de arsura si asa minora, inainta spre tanarul pe care il indragea deja (''wow, ce cool, am si eu tatic, sa vezi ce ma mandresc eu maine la scoala. N-au decat Miruna si Dalia sa crape de ciuda !''), ii lua o mana in palma ei micuta si i-o dadu mamei ei, spunandu-le :
-Credeti ca putem forma si noi o familie normala, in care sa ma simt iubita si in siguranta???
Fara alte cuvinte, Casiana si Octav s-au cufundat intr-o imbratisare tandra, facandu-i loc intre ei si Octaviei, care radia de fericire...

Vaaaaai de mine si de mine Cel mult 10 randuri !
Pitu, indurare ! Eu am citit 10 la puterea 10

Foarte frumos.
Dar unde scrie cel mult 10 randuri?Eu vad ca si pitu a scris 10 la puterea 10

M-ai facut curioasa ,credeam ca n-am citit eu bine,ia uite ce am recitit eu

Continuarea scenariului trebuie sa fie de cel putin 10 randuri, dar nu mai mult de o pagina A4.

Da, acolo am cetit si eu, dar muuuuuult prea tarziu
Io zic ca se iarta daca Pitu a facut la fel

Tu chiar esti distrata azi Ia mai citeste odata

Continuarea scenariului trebuie sa fie de cel putin 10 randuri, dar nu mai mult de o pagina A4.

Acum vezi ce scrie cu albastru?

Iooooooooi, daaaaa Stii, am lipsit de la mate cand s-a predat ''mai mult'' si ''mai putin''
Mercic, Elis27, pentru aclarificatiune