Povestiri cu talc

ce frumoasa povestire nana
imi imaginez ca nu voi fi niciodata ultimul copil, atat de intelept
mi-l imaginez pe garfield cu floricelele de porumb in fata si uitandu-se la televizor din fotoliul stapanului

Mda...pei nu de geaba mi-esti tu draga, Pitu'!!!

Daca as fi mai complicata, m-ai iubi

Pei s-acu te pot iubi.. nu tine de complicat... tine de timp si spatiu... adica aexact ce nu avem!!! Dar vine el concediul!!!
CUm o fi sa fii intr-o vila mai mute familii... fiinte cunoscute, aparent necunoscuteeee!!! Mamma mia..asta deja e fantezie...

O femeie bãtrâna din China avea doua vase mari, pe care le atârna de cele douã capete ale unui bãt, si le cãra pe dupã gât. Un vas era crãpat, pe când celalalt era perfect si tot timpul aducea întreaga cantitate de apa.
La sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasã, vasul crãpat ajungea doar pe jumãtate. Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumãtate de apã. Bineînteles, vasul bun era mândru de realizãrile sale. Dar bietului vas crãpat îi era atât de rusine cu imperfectiunea sa, si se simtea atât de rãu ca nu putea face decât jumãtate din munca pentru care fusese menit!
Dupã 2 ani de asa zisã nereusitã, cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lângã izvor: "Mã simt atât de rusinat, pentru ca aceastã crãpãturã face ca apa sa se scurgã pe tot drumul pânã acasã!"
Bãtrâna a zâmbit, "Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insã pe cealaltã nu?" Asta pentru ca am stiut defectul tãu si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, si, in fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Dacã nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care improspãteazã casa."

Se zice că pe o insulă erau toate sentimentele. Într-o zi au fost anunţate că în câteva zile insula avea să fie inundată, aşa că toţi locuitorii trebuiau sa facă rost de bărci pentru a pleca. Toate sentimentele şi-au construit câte o ambarcaţiune. Singură, IUBIREA, mai naivă, cu capul în nori, a rămas fără barcă.La momentul plecării, IUBIREA se rugă de vecinele sale doar s-o găsi vreuna s-o ia pe vasul ei. BOGATIA o refuză: barca îi era prea plină de aur, nu mai era loc. ORGOLIUL nici nu auzi rugămintea IUBIRII. TRISTETEA ar fi luat-o dar preferă să rămână singură.
La un moment dat, un bătrân îi zise: ”Vino în barca mea. Te duc eu”.Când au ajuns la loc uscat, bătrânul a dispărut. IUBIREA întrebă atunci CUNOASTEREA: "Cine este bătrânul care m-a salvat?"Înţeleapta îi răspunse: „TIMPUL. - Dar de ce m-a salvat TIMPUL? – Pentru că doar el e capabil să înţeleagă valoarea iubirii...”

Unde-i timpul, sa ne lamureasca?

Merci Pitu !

Intr-o seara, un batran indian ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da in interiorul fiecarei persoane. Si ii spunea asa:
Exista in fiecare dintre noi doi lupi.
Lupul Raului. El este furia, gelozia, invidia, tristetea, regretele, aroganta, cupiditatea, vinovatia, inferioritatea, minciuna, orgoliul, superioritatea si egocentrismul...
Lupul Binelui. El este bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, modestia, bunatatea, bunavointa, generozitatea, adevarul si compasiunea.
Dupa o clipa de gandire nepotelul il intreaba:
''Bunicule si care lup castiga?''
La care batranul ii raspunde simplu:
"Cel pe care il hranesti!"