Povestiri cu talc

Un taran cam rau la suflet a gasit intr-o zi pe pasunea sa vaca vecinului. Manios, omul a luat animalul la bataie, dupa care l-a legat si l-a dus inapoi, spunandu-i vecinului sau:
- Daca mai gasesc o singura data vaca ta la mine-n gradina, sa stii ca o bat si mai rau, ai auzit ?
A doua zi, insa, vecinul cel dintai gasi si el, in batatura sa, doua oi ale celuilalt, ce se strecurasera printr-o spartura a gardului. S-a apucat omul si a reparat gardul, dupa care a luat frumos oile si le-a dus stapanului lor, celui crud, spunandu-i:
- Am gasit la mine-n curte doua dintre oile dumitale. Le-am adapat si ti le-am adus acasa. Daca am sa le mai gasesc si alta data in curtea mea, sa stii ca am sa fac la fel: am sa le port de grija si am sa ti le aduc nevatamate.
- Iti multumesc - i-a raspuns taranul - puteai sa faci la fel ca mine, dar acum imi dau seama ca eu am gresit. Vei vedea ca a doua oara nu se va mai intampla!
Si, intr-adevar, taranul s-a tinut de cuvant.
Cand vrei sa-i arati cuiva ca a gresit, nu trebuie sa o faci cu rautate, ci cu blandete si rabdare si, atunci, cu siguranta, vei reusi.

"Invatatura din constrangere nu e facuta sa ramana, dar cea care patrunde in suflet prin dragoste si bunavointa, aceea ramane acolo pentru totdeauna."


Cam asa procedez si eu, ca taranul rau la suflet, cu singura diferenta ca n-as da intr-un animal.
Ma rog... intre timp m-am mai temperat si incerc sa fiu mai toleranta si mai iertatoare, dar tot ma enervez cand altii atenteaza la linistea sau la proprietatea mea.
Adevarul e ca faci mult mai mult cu vorba buna decat cu cearta si scandalul...

Eu iert odata , de doua ori , dar nu pot la nesfarsit .... sunt oameni si oameni .... unii indivizi  inteleg bunatatea celuilalt drept o slabiciune si incearca sa profite : tare imi ies din fire in astfel de cazuri ...

Daaaaaaaaaa   .... vezi poate-ti lasi animalutele prin gradina mea  : ti le aduc acasa nevatamate ,fii fara grija , dar nu stiu daca stapana scapa la fel de ieftin  ....

Un bătrân vindea ouă. O femeie coborî dintr-o mașină, veni la el și îl întreba:
- Cu cât dai ouăle?
Bătrânul i-a răspuns:
- 1 leu oul, doamnă.
- Voi cumpăra 6 ouă cu 5 lei sau nu voi cumpăra deloc.
- Ia-le la prețul pe care îl vrei. Poate că este un început bun pentru că astăzi nu am vândut niciun ou, a răspuns bătrânul.
Ea a luat ouăle și a plecat simțindu-se mândră. S-a urcat în mașină ei și a mers la un restaurant împreună cu prietenul ei. Acolo au comandat ceva. Au mâncat puțin din ce au comandat și au cerut notă de plată.comandă a costat 140 de lei și ea a dat 150 spunându-i proprietarului să păstreze restul.
Acest lucru este destul de normal pentru proprietarul restaurantului,dar dureros pentru bătrânul vânzător sărac de ouă.
Ideea este: De ce arătăm intotdeuna că suntem puternici atunci când cumpărăm de la cei săraci? Și de ce suntem generoși cu cei care nu au nevoie de generozitatea noastră?
Odată am citit undeva:
"Tatăl meu obișnuia să cumpere bunuri simple de la oameni săraci la prețuri mari chiar dacă nu avea nevoie de ele. Uneori obișnuia să plătească mai mult pentru ele. M-am mirat de asta și l-am întrebat de ce o face?
Atunci tata mi-a răspuns: "este un act de caritate înfășurat cu demnitate".

Am citit randurile astea si m-a durut sufletul. Intr-adevar, cat de nedreapta e lumea in care traim. Cat de orbiti suntem de bani, de putere, de imagine. Cat de putin oameni suntem.

Poate ca in sufletul noastru ramanem mereu oameni , dar orbiti de bani , putere si imagine uitam foarte repede si ne exteriorizam ca atare ....

Pai, unii se simt puternici doar fata de altii mai slabi ca ei. Cu acestia nu au nimic de demonstrat, se arata exact asa cum sunt: fara suflet. Cand intra in "lumea buna", trebuie sa-si etaleze puterea, chiar cumparand-o. Ei, in lumea asta conteaza atat de mult aparentele, incat ce mai conteaza ca fac risipa de bani? Daca mai au, nu-i problema pentru ei, daca nu mai au, macar sunt satisfacuti: au facut impresie buna. Stima de sine costa. Ma rog, vorba vine stima.

Si daca ar citi, crezi ca ar folosi la ceva? Si-ar exersa lectura, doar.

Ai dreptate. N-ar folosi.
Si tot despre "saraci" si "bogati" intr-o alta povestire cu talc.

Pilda frizerului
Într-o bună zi un vânzător de flori a mers la o frizerie. După ce acesta a terminat tunsoarea a spus: „Nu voi lua bani de la tine pentru că până la sfârșitul săptămânii voi lucra gratis, am decis să fac un fel de voluntariat, dacă pot să-l numesc așa”.
Vânzătorul de flori i-a spus „mulțumesc” și a plecat. A doua zi frizerul a găsit pe ușa frizeriei un bilețel de mulțumire și un buchet frumos de trandafiri pe care i l-a lăsat lângă ușă.
În altă zi a venit și un cofetar la acest frizer. După ce i-a tuns părul, frizerul i-a spus: „Nu voi lua bani de la tine pentru că până la sfârșitul săptămânii lucrez gratis”. Cofetarul a zâmbit și a plecat.
A doua zi frizerul a găsit un alt bilețel de mulțumire și un pachet cu prăjituri aromate.
După cofetar a venit un senator. Frizerul i-a spus și lui același lucru ca și celorlalți clienți: „Nu voi lua bani pentru că până la sfârșitul săptămânii lucrez gratis, fac voluntariat”. Senatorul s-a bucurat, a mulțumit și a plecat.
În ziua următoare, când a venit la lucru, frizerul a observat lângă ușă 3 senatori, o duzină de deputați, primarul orașului, câțiva funcționari publici, secretarul primarului, soția primarului și cinci copii de ai lor care îl așteptau acolo pentru o tunsoare gratis.

Cam asa e cu politicienii nostri. Sunt de-o marinimie proverbiala. Cu ei si cu familiile lor

Povestea este buna , exagerata imi pare doar coada formata la usa frizeriei, doi trei parlamentari ar fi fost suficienti sa prindem ideea ...

Chiar si cinci copii ?
Este impresia mea de moment , strica farmecul povestii ... maine poate o vad altfel dar astazi n ai ce mi face ...

O păsărica ratacita de al sau stol zbura spre tărâmuri mai calde . Dar frigul o ajunse din urma și intr o dimineața rece cazu încremenită din copacul in care dormise pe pământ .
O vita ce tocmai trecea pe acolo se baliga taman pe ea ...

In mod miraculos caldura bălegarului o readuse la viața și încet încet aproape sa iasă din materialul urat mirositor când o pisica aflata in preajma a tras o afara și ... evident a mâncat o .

Morala ar fi cam așa : nu toți cei care arunca cu noroi in tine îți sunt dușmani . cum nici toți cei care îți întind o mâna sa te scoată din rahat îți sunt prieteni .

ps - povestioara am reținut o dintr un film , nu mi amintesc care .