Povestiri cu talc

Foarte frumos ....

"Maestre, aici in sat traiesc o multime de ermiti si intelectuali care se complac intro continua disputa, unii spunand ca lumea este infinita si eterna, ceilalti ca ea este finita si muritoare ; unii spun ca sufletul moare impreuna cu corpul in timp ce ceilalti ca el traieste etern si asa mai departe. Ce poti sa spui Maestre in ceea ce ii priveste ? "
Privindui, Buddha le-a raspuns :
"Candva, demult traia un rege care chemandu-si servitorii le-a spus :
Adunati-va cu totii, servitori credinciosi, apoi mergeti de strangeti la un loc pe toti oamenii nascuti orbi din imparatie, pentru a le arata un elefant "
"Prea bine, marite rege" au spus servitotii, dupa care fiecare a plecat spre a indeplini voia regelui lor.

Cand toti cei nascuti orbi au fost adunati in locul desemnat de rege, acesta a venit in mijlocul lor si le-a spus, " Acesta este un elefant ".Apoi unui orb i-a prezentat capul elefantului, altui orb i-a prezentat trompa, altuia urechea si asa mai departe, spunandu-i fiecaruia ca ceea ce i-a aratat a fost un elefant.

De fiecare data regele cand prezenta elefantul unui orb, il intreba pe acesta, " Asadar orbule, ai vazut cum arata un elefant ? Spune-mi acum, ce fel de lucru este un elefant ? "

Cei carora li s-a prezentat capul elefantului au spus ca elefantul este ca o oala. Apoi cei carora li s-a aratat urechea au spus ca elefantul este ca un cos de fructe ; cei carora li s-au aratat coltii de fildes ai elefantului au spus ca elefantul este ca un plug, cei carora li s-au aratat trunchiul elefantului au spus ca elefantul este ca un granar ; cei carora li s-au aratat picioarele au spus ca elefantul este ca si coloana care sustine un templu ; cei carora li s-au aratat coada au spus ca elefantul este ca o perie.

Apoi toti orbii adunati in aceea piata au inceput sa se imbranceasca si sa tipe, " Asa arata elefantul ! ", " Ba nu, elefantul arata asa ! ", " Ba da! ", " Ba nu! ". In curand lucrurile au scapat de sub control si orbii s-au luat la bataie.

Apoi maestrul a incheiat, spunand : " La fel sunt si acesti predicatori si intelectuali care vorbesc la nivel teoretic de lucruri pe care ei nu le-au vazut….. Prin ignoranta lor sunt exact ca orbii din povestea cu imparatul : certareti si deformand realitatea intr-un fel sau altul "

Frumoasa povestea. Ar trebui sa ne-o amintim cand sustinem sus si tare lucruri pe care le credem, dar despre care nu avem certitudini.

Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane. Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos. Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce. Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda tentatiei bananelor.

Atunci oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta. Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat si lucrurile s-au repetat. Al patrulea si in fine al cincilea au fost schimbati. In final, oamenii de stiinta au ramas cu cinci mainute care, desi nu primisera niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane.

Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce ii bateau pe cei care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost "Nu stim. Lucrurile intotdeauna au fost asa aici..."

Iti suna cunoscut?

"E mult mai usoara dezintegrarea unui atom decat a unei prejudecati"- Albert Einstein

E foarte greu sa-ti pui intrebari, mult mai simplu sa urmezi turma

Se cunosc multe despre cavalerism,despre cultura care l-a nutrit...
Mai mult decat un cod de comportament in razboi cat si in dragoste,reprezenta in sine un cod moral un sistem dominand intreaga viata a nobillilor evului mediu...S-a dezvoltat odata cu marile cruciade din secolul XII-lea ca un cod care intentiona sa contopeasca spiritele razboinice cu cele religioase si oarecum sa puna pe luptator in acord cu teoria crestina.Deoarece activitatile obisnuite ale unui cavaler erau la fel de contrare teoriei crestine ca si cele ale unui negustor,era nevoie de un cod moral care sa-i permita Bisericii sa tolereze Razboinicii cu constiinta impacata ...Cu ajutorul benedictinilor a aparut un cod care teoretic punea spada in slujba justitiei,dreptatii,milei,Bisericii,vaduvei,orfanuluisi asupritului.Erai facut cavaler in numele Sfintei Treimi dupa o ceremonie de purificare,spovedanie si impartasanie...
Indrazneala,aceea combinatie de curaj,putere si indemanare care l-a facut pe cavaler un PREAUX,era elementul esetial..Onoarea si loialitatea impreuna cu curtoazia ,desemnand comportarea aveau sa se numeasca cavaleresti ...iar dragostea-curteana ,geniul conducator...Un gentleman se distingea prin generozitate,prin daruri si ospitalitate avand o valoare practica ce atragea langa dansul alti cavaleri care sa lupte sub acelasi ideal...
Indrazneala nu era doar vorba goala ...ca sa lupti calare sau pe jos purtand o armura de 25-26 kg, sa te ciocnesti cu un adversar in plin galop in timp ce tii in mana orizontal o lance lunga de 5,5 m, jumatate din lungimea unui stalp de telegraf..sa dai si sa primesti lovituri cu sabia sau cu halebarda ,sa petreci jumatate din viata pe sa ....nu parea treaba unui neputincios...,sa mananci paine sau pemeti mucegaiti,carne fiarta sau cruda,sa bei apa din iaz, sa ai adapost un cort sau cateva crengi,un somn pe sponciingreunat de fiarele armurii,si cu dusmanul la o aruncatura de sageata...putem apune acum ca era demn de recunostiinta...
Loialitatea insemna cuvantul dat...si cine isi incalca juramantul era invinuit de inalta tradare...(acum poti sa afirmi vrute si nevrute...nu te mai pedepseste nimeni pentru un simplu cuvant ...
Dragostea curteana era taramul de vis,o dragoste romantica,adevarata ,una fizica fara vreo legatura cu propietatea sau familia...pentru a o justifica se considera ca innobileaza pe barbat,ca-l face mai bun in toate privintele ca l-ar determina sa devina un exemplu de bunatate,sa faca totul pentru a-si apara onoarea asa incat dezonoarea sa nu-l atinga niciodata pe el sau pe doamna pe care o iubea...(ce lume ciudata ...auzi sa iubesti fara sa te gandesti, la masina ,la casa ,la banii..oare din ce traiau..???  )

Daca fictiunea cavalerismului a modelat intr-o oarecare masura comportamentul exterior,ea nu a transformat natura umana mai mult decat oricare alt model pe care si l-a facut omul pentru el insusi...se stie din povestirii din legende ca o parte dintre ei se dedau la brutalitati,desfrau,blasfemie...(cavalerii teutoni in incursiunile lor armate impotriva bastinasilor neconvertiti din Lituania ii vanau pe tarani pentru distractie..)

"Totusi daca codul nu era decat o masca a violentei,lacomiei si senzualitatii,era totusi un ideal la fel ca si crestinismul, un ideal la care ca de obicei,omul nu poate ajunge...."

..asa ca ma intreb de ce cavalerii nu au ramas si in zilele noastre??  Ne-am pierdut dupa trecerea anilor orice noima de onoare ,orice dram de bun-simt...?

Totusi daca codul nu era decat o masca a violentei,lacomiei si senzualitatii,era totusi un ideal la fel ca si crestinismul, un ideal la care ca de obicei,omul nu poate ajunge...."

..asa ca ma intreb de ce cavalerii nu au ramas si in zilele noastre?? Ne-am pierdut dupa trecerea anilor orice noima de onoare ,orice dram de bun-simt...?

Nu poti atinge acest ideal daca nu esti constient de ceea ce esti, este imposibil altfel. In momentul in care iti dai seama ca goana dupa bani nu-ti asigura fericirea, te trezesti ca de fapt nu ai nimic. Exista oameni , putini este adevarat, care sunt constienti de ceea ce sunt si nu gasesc placere in violenta , lacomie si nu se folosesc de senzualitate pt a obtine ceea ce vor. O viata traita constient te ajuta sa-ti dai seama de adevaratele valori morale, ajuta la indepartarea valului creat de Maya (iluzia). Traim cu iluzia ca banii ne aduc respet, iubire, si implicit fericire....nimic mai fals. Esti respectat de pupincuristi, esti iubit de pitzi, iar fericirea obtinuta astfel este doar  o iluzie .......Adevarata fericire consta in bucuria unui rasarit trait in bratele fiintei iubite, in respectarea unor principii de viata sanatoase, in bucuria de darui fara sa ceri nimic in schimb. Traim intr-o lume bolnava ....si nu vrem sa ne vindecam ......

Frumos si trist in acelasi timp, niciodata caracterul unui om nu poate fi complect imaculat,cei de atunci aveau niste tare, noi avem probabil altele, sau poate aceleasi adaptate vremurilor.
Din pacate sunt, intr-adevar, tot mai multi cei care leaga fericirea de bani, nici nu poti trai in mizerie, hranindu-te cu dragoste, dar nici nu poti cumpara iubirea, sa fii la mijloc e din ce in ce mai greu, extremele au inceput sa fie tot mai apropiate.

Daca as trai departe de civilizatie n-as avea nevoie decat de o bucata de pamant si de cateva animale sa-mi traiesc viata in liniste, dar traiesc in mijlocul ei asa ca trebuie sa gasesc acea cale de mijloc.
Dragostea nu tine de foame, dar este cel mai frumos mod in care iti poti trai viata, cautand mijloacele necesare unui trai decent.

Dupa ce a trait o viata plina de egoism, in care nu s-a gandit decat la el, nepasandu-i de cei din jur, un om a ajuns in iad. Cat de mult s-a cait atunci pentru tot ce facuse! Dar era prea tarziu. Chinuindu-se zi si noapte in flacarile iadului, se ruga incontinuu:
- Iarta-ma Doamne, am gresit, dar acum m-am lecuit. Nu mai sunt egoist deloc, ajuta-ma Doamne ca m-am schimbat si nu mai am pic de rautate in mine!
In timp ce se ruga el, a aparut deodata un inger, care i-a spus:  
- Bucura-te omule! Dumnezeu ti-a ascultat rugaciunea si vrea sa-ti dea o sansa sa vii in rai, dar oare te-ai schimbat cu adevarat ?  
- Sigur ca da - zise omul cu nerabdare - sigur ca m-am schimbat!
- Bine! - a mai spus ingerul. Vez firul care coboara acum spre tine ? Daca te vei urca pe el, vei ajunge in rai si vei scapa de chinurile de aici.  
Nespus de bucuros, omul a inceput sa se catare pe firul ce atarna deasupra iadului, numai ca, pe masura ce se urca, a bagat de seama ca firul se subtia din ce in ce mai tare. Cand s-a uitat dedesubt, sa nu-si creada ochilor! Multi pacatosi se atarnasera de firul sau, incercand cu disperare sa scape din flacarile iadului.
- Ce faceti ?! - striga omul speriat. Dati-va imediat jos, o sa se rupa firul si o sa cad iarasi. Dati-va jos, n-auziti ?! - tipa omul cu disperare si incepu sa-i loveasca cu picioarele . In clipa aceea, firul s-a rupt si au cazut cu totii.
- Of, ingerule, uite ce mi-au facut ceilalti! Spune-i lui Dumnezeu sa-mi trimita alt fir, ca sa scap odata de aici!
- Nu se poate! - i-a raspuns ingerul.  
- Cum asa ? Doar n-am nici o vina, firul s-a rupt din cauza lor!  
- Ba nu, firul s-a rupt din cauza ta si a egoismului tau. Firul acela era firul credintei si ar fi putut tine si tot iadul daca ai fi avut incredere in cuvantul lui Dumnezeu si daca nu te-ai fi gandit doar la tine. Ai spus ca te-ai lecuit de egoism si ca acum iti pasa de aproapele tau, dar nu este adevarat. Fiind la fel de pacatos si rau, firul nu te-a tinut; de aceea s-a rupt.


"Nu fi iubitor de sine si vei fi iubit de Dumnezeu!
Nu cauta placerea in tine si o vei gasi in ceilalti!”"

Atunci când îţi începi viaţa ai în mână o valijoară.
Pe măsură ce trec anii bagajul tău însă se măreşte.
Pentru că sunt multe lucruri pe care le aduni pe parcursul drumului tău crezând că sunt importante.

La um moment dat al drumului tău înţelegi însă că devine insuportabil să cari atâtea lucruri.

Cântăresc prea mult

Atunci poţi alege:
● să te aşezi pe marginea drumului aşteptând ca cineva să te ajute: ceea ce e destul de dificil.
Pentru că toţi ceilalaţi care vor trece pe acolo vor avea propriul lor bagaj.
Rişti astfel să îţi petreci tot restul vieţii aşteptând.
● sau poţi dimininua greutatea, eliminând ceea ce nu-ţi foloseşte.

Dar ce ar trebui aruncat?
Începe în primul rând să scoţi tot afară pentru ca să poţi vedea ce se ascunde acolo înăuntru.
Prietenie - Iubire - Bunavointa - Tandrete - Generozitate - Bucurie - Simpatie -Speranta
Foarte bine!!!
E suficient, dar e ciudat faptul că... nu sunt deloc grele!!!
Însă ai şi altceva care cântăreşte destul de greu...
Forţează-te să le scoţi afară...
Of, e mânia: vai, cât cântăreşte!
Continuă să scoţi afară: neînţelegerile, teama, pesimismul,
Descurajarea aproape că te trage în jos şi te înăbuşă în această parte a valizei.
Acum scoate afară cu toată puterea ta ceva ce era ascuns în bagaj: este un zâmbet care rămăsese pe fundul valizei.
Mai scoate un zâmbet, şi încă unul, şi iată că la urmă iese fericirea...
Pune din nou mâna în valiză şi aruncă tristeţea.
Acum ar trebui să-ţi pui în bagaj răbdarea, pentru că se va arăta destul de necesară.
Fă în aşa mod încât să pui şi:
PUTEREA - SPERANŢA - CURAJUL - ENTUZIASMUL - ECHILIBRUL - RESPONSABILITATEA - TOLERANŢA - BUNA DISPOZIŢIE
Scoate şi orice fel de grijă, preocupare şi lasă-le la o parte.
Te vei gândi după aceea ce trebuie să faci cu ele.
Bine. Acum bagajul tău e gata, îl poţi folosi din nou.
Nu uita să faci acţiunea aceasta de mai multe ori în viaţa ta pentru că drumul este foarte lung.

"-M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata. Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti s-au  intamplat, cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi.
Am observat ca erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru a merge la serviciu..  
Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui : Buna dimineata!
Dar erai mult  prea ocupat.
Prea ocupat pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, ca am surprins pentru tine cerul cu culori si cant de pasarele. Pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea.
Te-am privit plecand grabit spre serviciu si iar am asteptat. Presupun ca fiind  atat de ocupat, nu ai avut timp nici atunci sa-Mi spui doua vorbe.
Cand te intorceai de la munca, ti-am vazut oboseala si ti-am trimis o ploaie  marunta care sa-ti alunge stresul acumulat. Am crezut ca facandu-ti aceasta placere iti vei aduce aminte de Mine.
In schimb, suparat, M-ai injurat.
Doream atat de mult sa-Mi vorbesti.  Oricum ziua era, inca, lunga!
Ai pornit televizorul si in timp ce urmareai programul preferat, Eu am  asteptat.
Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de Mine.
Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea  cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna. Am lasat veghetori pentru tine o multime de stele. Era asa de frumos, pacat ca n-ai observat...
Dar nu conteaza! Poate chiar nu ti-ai dat seama ca Eu sunt aici pentru tine.
Am mai multa rabdare decat poti sa-ti imaginezi tu vreodata..
Vreau sa ti-o arat, pentru ca si tu, la randul tau, sa o arati celor din jurul tau.
Te iubesc atat de mult incat te voi rabda.
Acum esti pe punctul de a te trezi din nou.
Nu-Mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca macar azi, imi vei acorda putin timp din timpul daruit tie.
Ai o zi buna si minunata ca sufletul tau luminos !  
Al tau , Dumnezeu."

Tu decizi ce vei face dupa ce il citesti, nimeni altcineva nu ne mai conditioneaza.