Cersetorii, oamenii de langa noi.

Rezumarea primului mesaj :

Intalnim zilnic, ca ne aflam intr-un oras sau la sat, oameni batutzi de soarta.
Ne-am familiarizat, fac parte din cotidian, dar, trecem oarecum stingheritzi pe langa ei, intoarcem capul in alta parte daca ne cer ceva, ii injuram daca vor sa ne spele parbrizul sau le aruncam o moneda zicand: ‘’lasa-l asa ca e curat’’.
Intre un caine maidanez si un om al strazii cred ca multi dintre noi ar da o bucata de paine doar la primul. Uitam si e trist ca in fiecare om exista un suflet.



Acum vreo doi ani, inainte de Paste, eram intr-un hyper-market. Am avut o zi obositoare…peste o ora am facut de la casa si pana am trecut de controlul final ( aproape 30 de minute am asteptat la bancul de probe un angajat care nu mai venea).
Obosit, nemancat si in contratimp eram un pachet de nervi.
Imping caruciorul pana la masina si dau s-o deschid cand aud in spatele meu : ‘’boierule, fa-tzi pomana cu mine ca te-a ajuta bunul D’zeu’’
‘’In p’ ma’ti cu D’ul tau cu tot’’ sau ceva apropiat mi-au fost vorbele pe cand ma intorceam….o cersetoare, undeva peste 30 de ani, cu ambele maini si un picior deformate, cu un ten prea deschis sa fie tiganca la origini si doi oki albastri, mari, frumosi dar inexpresivi, ca de ghiatza.
‘’Boierule, nu’mi da nimic insa nu ma injura de mama, nici nu stiu daca traieste…daca o cunosteam poate nu eram asa’’……si mi’a intors spatele indepartandu-se schiopatand.
Daca-mi dadea o palma cred ca ma simtzeam mai bine….
Am ajuns-o din urma, am scos un ban din buzunar si’am zis ‘’iarta-ma’’….mi-a multumit in putine cuvinte fara sa ma privesca si si-a continuat drumul .
Trec mereu prin locul acela.
Ceva m-a impresionat la femeia aceea.
N-am mai vazut-o niciodata.
Un destin printre atatea altele ….

Anul trecut, in decembrie, am fost la Cluj. Seara tarziu, pe treptele catedralei, un cersetor ne-a cerut bani. I-am raspuns frumos ca nu aveam nici noi prea multi, la care el: N-aveti? Ei, atunci, asta e .... , multa sanatate! Am ramas uimita si mi-am zis ca doar in Cluj mi se putea intampla asa ceva. Pe la noi pe aici, si chiar si la Viena, mi-am luat de-a injuraturi, doar pentru ca le raspundeam ca n-am de dat ...

Ai dat tu peste un cersetor intelegator.

Eram odata in parc cu o prietena si, pe o banca alaturata s-a asezat un batran,dupa cum arata era sigur un om al strazii,a scos dintr-o punga o sticla cu apa ,s-a spalat pe maini apoi din aceeasi punga a luat o bucata de paine si a inceput sa manance , a terminat si s-a ridicat sa plece cu capul in pamant evitand sa ne priveasca in ochi.Acel om m-a induiosat si i-am dat bani fara sa imi ceara evitand la randul meu sa-i intalnesc privirea ,nu vroiam ca mila din ochii mei sa-l intristeze si mai tare.
Acestia sunt oamenii pe care ii ajut cu placere ,sunt altii in schimb care ma irita ,cei care au facut din asta o meserie , nu sunt eu in masura sa-i judec dar la fel de adevarat este ca e dreptul meu sa spun nu, si cand o fac ,ei sunt cei care ma judeca pe mine ,ma injura si ma fac sa-mi doresc sa-i iau la palme.

Trecem unii pe langa ceilalti, sau stam doar pe marginea drumului nostru, comun , sau propriu, cersetori ai iubirii. Mereu ne amagim ca ii va pasa odata, cuiva, intr-adevar. Unii dintre noi, la un moment dat, se opresc din cersit si incep sa ofere ce au de oferit. Putinul pe care il au. Inearca sa primesti un dar al cuiva, chiar daca iti trebuie un efort, sa faci acest gest. Poate trebuie sa-ti calci peste madrie, aroganta si nepasare. Poate nu ai nevoie de darul acela. Ia-l, oricum. Vei ajuta un seaman al tau sa nu se mai simta cersetor.

NU-ti da nimeni nimic Davidova, n-ai nici o sansa sa te scremi, ca sa poti primi ceva care nu-ti trebuie.
Si intr-un fel e bine ca-i asa, fiecare trebuie sa se descurce singur, avem destul de luptat pentru noi insine, pentru familiile noastre, ca sa nu mai ramana timp si energie si pentru altii, care altfel sunt prea lenesi ca sa lupte sau sa munceasca.

Cand opresc la semafor si apare cate un cersetor, fac o fata de caine batut si ridic din umeri si spun "n-am, sunt sarac", nu-si mai pierde nimeni vremea langa mine.
Ca daca vreau sa le dau din maruntisul pe care-l tin in masina pentru cosurile de la supermarket ma injura, trebuie sa le dau bani multi, nu 50 de bani sau un leu. Mai bine nu le dau nimic.

Peste 10 ani fie dispar, fie dispar. Ori se apuca sa munceasca (nu vor mai avea cui sa ceara), ori se apuca sa munceasca (vin chinezii si-i pun la munca).

Nu stiu daca Davidova s-a referit la cersetorii care cersesc bani...cand intra sa ne lamureasca... Eu mai dau la cersetorii care "merita" sa zic asa...

Prima parte a raspunsului meu nu se refera la aia de cer bani.

Fara cuvinte.

Ma trezesc uneori privind cate-un om al strazii si ma intreb oare cum era el in vremea copilariei...ce ganduri si nazuinte avea...ce sperante de viitor avea mamica lui, leganandu-l...

Da, ma gandeam si eu la asta deseori. Habar n-ai incotro te-arunca viata.

Cel mai adesea mi-e mila de ei. E greu sa fii un om puternic. Ispitele sunt multe, viata e grea!

Viata-i grea si fara ispite.

Tocmai. Unele ispite iti dau senzatia ca-ti usureaza viata. Cel putin pe moment. Dar cu timpul te ruineaza...