CITATUL ZILEI

Graita-i un adevar, Mircea: nefericirea te schimba. Te face sa simti. Acum ma intreb: fericirea e prima? Nefericirea e prima? Care face sa conteze comparatia?

Pai fericirea e prima. Dupa ce-o pierzi, iti dai seama ce-ai pierdut. Esti nefericit, altfel nu ti-ai da seama!

Si cum iti dai seama ca esti nefericit daca nu stiai ce-i fericirea?

Pai te simti prost. Inainte doar erai prost, dar nu-ti dadeai seama.

Aha, nefericirea te desteapta. Dar nu de de tot, ca tot prost te simti.

Da. Dar una e sa fii un prost fericit, iar alta un prost nefericit. Nici nu stii cum e mai bine!

Si ajungem de unde am plecat: care prost a fost primul? Ala fericit sau ala nefericit?

Ala inconstient!

La mine te referi sau vorbesti in general?

Fericirea si nefericirea nu pot exista separat , metaforic vorbind sunt extremele barometrului nostru emotional , un barometru personalizat pentru fiecare in parte fiindca ce ma face fericit pe mine nu este sigur ca are  sa faca si pe altii .
Astfel privind lucrurile nu putem spune daca intai am fost fericiti sau nefericiti  : la nastere copilul plange  ( e drept ca se poate plange si de fericire dar nu este cazul    ),abia la cateva zile sau mai mult schitzeaza primul suras  ...


Si fiindca vorbeam despre fericire si extreme  iata doua pareri putin diferite sau mai corect spus , diferit nuantzate  8  :

- Emil Cioran
''Nu, nu sunt fericit si probabil ca n-am sa fiu niciodata. Asta-i adevarul! Exista si oameni inapti de a gusta fericirea. Pentru ei aceasta fericire nu-i decat un cuvant rece, inscris in dictionar la litera cuvenita, incontestabil ca eu fac parte din aceasta categorie.''

- Victor Hugo
''Fiecare isi culege fericirea de acolo de unde o seamana.''

Sigur e ca Cioran n-a semanat nimic si il inteleg   ...

Asta inseamna ca ii dai dreptate lui Hugo. Eu as inclina spre Cioran. Exista si pesimisti incurabili, desi nu as spune asta despre Cioran. Mai degraba l-as considera realist.

Frumoase citatele. Eu cred ca Cioran suferea de un sceptisim dus la extrem. Desigur, cum poti fi fericit intr-un desert de moarte, intr-o oaza de viata? Era foarte realist. Mai vine insa din cand in cand si cate-un val de fericire, daca intr-adevar semeni ceva care sa te faca sa meriti acest lucru. Hugo probabil a gustat din roada recoltei, si fiecare dintre noi am gustat, mai putin sau mai mult. Experienta multor oameni da peste cap sceptisimul lui Cioran, dar il si confirma. Altfel nu ne-am mai pune intrebari.

Deci, daca as vrea sa fiu fericita privind un apus, ar trebui sa merit? Cred ca asta vine involuntar.

Nu, pai nu stiu cat de fericita esti sau doar extaziata. Probabil ca fericirea vine in urma unei actiuni. Mai fericita esti daca privesti apusul din varful unui munte decat prin geamul ferestrei de acasa.