Poezii scrise de Queensland

Rezumarea primului mesaj :

Incerc si eu timida niste versuri...Fara pretentii,sunt doar ganduri...

Am obosit...
Am daruit
Dar n-am primit
Am obosit...
Am faurit noi vise
Noi crezuri nepermise
Batand la usi inchise
Am obosit...
Dar Cerul mi te-a dat
Inger intruchipat
S-astept a meritat
Si ca sa-ti spun mereu
Tu esti iubitul meu
Nu simt deloc,acum
C-am obosit...

In viata reala nu-mi iese, Shadow, Pitu ! Si apoi, trec zile, saptamani, fara sa pot asterne nimic pe ''hartie'', asa ca profit si eu cand ''e pe vine'' Scuze daca am exagerat

binisor.sant unele chestii care fac buba la inima.asta daca nu te protejezi.inca vreo cateva izbituri de genul asta si o sa incepi sa scrii ca valeriu cercel.

Daca ma mai nasc o data si tot nu voi avea talentul lui... Mersi, oricum, pentru aprecieri(?)

Asa ma ia acum un dor de duca
Si-atunci cand rau el ma apuca
Imi vine sa las totul balta si sa plec
Sa nu privesc macar pe unde trec...

M-am saturat mereu sa tot astept
Sa fac greseli si-apoi sa le indrept !
Se pare ca nu-i locul meu aici
Parca-i blestem sau ghinion e, zici...

Imi fac acum bagajele si-o-ntind
Cat ochii mei orizontul il cuprind
O iau din loc spre alte natiuni
Poate gasesc oameni mai calzi, mai buni...

Aici totul e rece, nu-i de mine, zau
Nu am sperante de mai bine, doar de rau
Fiece usa-n fata mi s-a-nchis
De-aceea astazi, in sfarsit, eu am decis

Sa plec, sa nu privesc o clipa inapoi
Sa ma urnesc din loc...Hai, unu, doi !
Cu siguranta maine imi va fi mai bine
Chiar daca sa m-ajute n-are cine...

Nu-mi pierd credinta-n Cel de sus !
Ma simt o luptatoare...mi s-a spus
Ca daca sunt pe usa data-afara
Pe geam sa intru, cu-ndrazneala, iara !

Asa ca spun adio-acestei tari ostile
Chiar de am invatat si chestii-utile
E clar ca habar n-au ce-i empatia
Si sunt asa de falsi, mimeaza simpatia !

Ca sunt romanca mi s-a spus ca-i un stigmat
Cum?? Tocmai ei, ce-antirasisti s-au proclamat??
Totul e numai prefacatorie
Si-asa ceva nu imi lipseste mie !

Ii las definitiv cu banii lor cu tot
Si de petrolul lor ma doare-n cot !
Habar nu au sa fie fericiti
Aici cu psihicu-s nenorociti...

Umbla la doctori sa-si trateze boala
Si sunt dislexici daca nu le place scoala
La ce le trebuie atata studiu??
Cauta in dictionar despre ''preludiu''...

Nu-mi mai doresc o viata-n acest mod
Sa fii sarac dar fericit e mai comod
Le-am spus in fata ca nu au habar
Sa isi traiasca viata si e in zadar

Sa ai atatia bani si sa nu stii
Sa gusti din plin si simple bucurii
Daca vreodata eu m-am bucurat
De orice maruntis, ei m-au privit ciudat...

Si lectii nu mai am chef sa ofer
Cuiva ce are-un creier efemer
Si minte-atat de mult prea odihnita
Sa-i parasesc ma simt atat de fericita !

Chiar de nu stiu ce se va intampla
Cu mine insami si cu viata mea
O iau din loc, e inutil sa mai raman
Nu sunt nascuta-n lume ca sa am stapan !

Multumax, Pitu ! Azi am niste draci, cat pentru un iad intreg Sa nu stea nimeni pe langa mine, ca-i bai

Da, Shadow, prefer nebunia mea efervescenta, acestui ''dolce far niente'' scandinav...

Ca de obicei, frumoase poeziile, insa vin cu niste sfaturi (scuze!): lasa acidul care-ti roade sufletul, treci pe o "dieta" alcalina si bucura-te de fiecare clipa in care poti vedea si altceva. Lasa-i si pe reni sa se "distreze" cum stiu ei si viziteaza lumea, nu trebuie sa socializezi. Mie mi-a prins tare bine ca englezoii sunt reci si ca "distractia" lor e prin baruri: mi-am facut timp sa bantui, sa casc gura, sa vad cat mai mult in timpul meu liber si sa le dau clasa la munca. Nu ca ar fi apreciat, insa eu mi-am apreciat singuratatea si libertatatea de miscare.
Fuga de pe mosie nu-i tocmai cea mai buna solutie.

Draga Quennsland,

Cand talentul se slefuieste via trairi sufletesti ,promite si inca mult.Rima,ritm...insa mesajul!Mesajul e atat de marcant,chiar si pentru mine care am crezut ca nu ma mai misca nimeni si nimic din fotoliul linistii mele.Nu stiu nimic despre tine,insa sensibilitatea ta si bunul tau simt m-au avertizat, ca porti o tristete in tine.Daca dilema ta e cea din poezie,te inteleg perfect;oamenii sensibili (sufleteste) daca mai au si bun simt ,nu se regasesc foarte usor.Toti vrem sa ajungem undeva,dar cu ce pret?Daca te lasi purtat de val,te poarta ca pe o aschie de lemn,ce se loveste de tot ce-i iese in cale.Daca stim ce vrem,ori suntem foarte curajosi si trebuie sa platim pretul curajului,ori suntem ambitiosi si pretul este si mai mare.Eu cand am simtit ca ma sufoc intr-un loc,am plecat mai departe,nu m-am legat de lucruri,nu am incercat sa schimb pe nimeni,doar pe mine insami..si uite asa invatand din lectiile pe care ti le serveste viata cu generozitate,cu putin noroc iti poti fauri fotoliul linistii tale.Stii cantecul acela cred ca l-am auzit pe Dinica cantadu-l "Sunt vagabondul vietii mele....."

Intr-adevar, niste cuvinte spuse din suflet, pentru care va multumesc tot din suflet, Seaman si Ostional ! Dumnezeu sa va binecuvanteze ca existati !