Poezii scrise de Queensland

Rezumarea primului mesaj :

Incerc si eu timida niste versuri...Fara pretentii,sunt doar ganduri...

Am obosit...
Am daruit
Dar n-am primit
Am obosit...
Am faurit noi vise
Noi crezuri nepermise
Batand la usi inchise
Am obosit...
Dar Cerul mi te-a dat
Inger intruchipat
S-astept a meritat
Si ca sa-ti spun mereu
Tu esti iubitul meu
Nu simt deloc,acum
C-am obosit...

Pornisem sa scriu ceva in proza, dar gandurile mi-au venit de-a valma, fara nici o coerenta... Pentru ca niciodata nu m-am dat in vant dupa aceasta sarbatoare imprumutata, cu iz de hamburger. Pentru mine e Valentine's Day in fiecare zi, de cand te cunosc ! E adanc inradacinata in sufletul meu, in toata fiinta mea si tot ce simt poarta numele tau...
M-am oprit putin, crezand ca ma pot ''aduna'', sa iasa ceva cat de cat inteligibil, dar as!, slabe sanse... Atunci am hotarat sa scriu o poezie, sa-mi las inima sa cante...


Mi-e-ntregul suflet templu de iubire
Si-asez mereu o floare-n el, caci vreau
Cand mi-este dor de-un strop de nemurire
Sa stiu c-acolo-n brate-am sa te iau...

Mi-ai spus ca sunt un trandafir in floare
Dar nu stii tu cat de mult mi-as dori
Sa-mi vand petalele, chiar daca rau ma doare
Boboc sa fiu din nou, timpul sa-l pot opri !

Pe tine sa te-ador complet ca-n prima zi
Si-a doua zi, de-un infinit de ori mai mult
Si in privirea-ti tandra mereu sa pot zari
Acel fior ce ne-a ingenuncheat demult...

Ma-nvaluie dorinta sa te-ating pe-obraz
Sa poti privirea mea sa o surprinzi atunci
S-arunc departe, cu-un sarut, orice necaz
Veseli si fara griji sa fim, ca niste prunci !

Iti multumesc ca m-ai gasit, iubirea mea !
Si pentru tot ce tu mi-ai daruit iti multumesc !
Mai fericit ca mine nu cred sa fie-altcineva
De-aceea strig spre ceruri, sa se-auda, TE IUBESC !

Bravo queen!

Eu daca nu sufar nu pot sa scriu nimic....

Multumesc fetelor, sunteti tare nostime amandoua
Adevarul e ca si eu sunt mai prolifica atunci cand sufar dar la fel de adevarat e ca acum in sufletul meu e un amalgam dulce-amar de fericire si durere... Acea nesuferita durere care ma tine departe de cei iubiti...

Bei!!! Trebuie sa ma faca altii sa sufar ca sa pot scrie....daca-mi dau eu peste degete nu rezolv nimic!

Si nu confundati suferinta cu mutilarea

Queen, stiu ce inseamna distanta si te inteleg, dar eu am ales s-o ignor..........pur si simplu nu exista. Este un exercitiu de imaginatie.

Queensland a scris:E prea demult de cand te-am strans la piept
De cand cu buze tremurande
Sopteam cuvinte-atat de blande
E prea demult si-am obosit s-astept

Stiu sigur care e destinul meu
Eu m-am nascut c-un scop,sa te iubesc
Imbratisarea ta e raiul ce-l doresc
In care eu sa ma cufund mereu...

Asa ca azi rostesc o promisiune
In fata verii care ne-a unit
Pe tine,cel atat de multiubit
Te vreau al meu azi...fie,maine!

Dar nu mai mult de ziua care vine
Caci tu esti aerul ce il respir
Vreau viitor,nu dor si amintiri
Si asta,clar,e promisiune!

Sensibila poezia, placuta. Mai incanta-ne!

Rosteste cat mai des promisiunea!
Cu fiecare gand, cu fiecare vers
ii vei afla dimensiunea
iubirii, destinul ei in univers.
Si-n anotimpuri care se perinda
vei astepta cu-atata dor
pe cel ce vrei sa te cuprinda,
sa-ti spuna soapte de amor.
Ii vei citi in fiecare seara
din versurile tale, ce rasuna
ca un fantastic cantec de vioara,
sub clar de luna, mana-n mana.

Multumesc pentru replica, imi place foarte mult, Noricel !

Incerc acum sa scriu o poezie
Cuvintele-mi vin sute... nu o mie
Dar ce nevoie am eu de cuvinte?!
Raman tacuta si-mi aduc aminte...

Hai, primavara, trezeste-ma la viata
Topeste-n mine tot ce-a mai ramas de gheata
Hai, umple-mi respiratia de flori
Eu te astept c-un gingas martisor !

Da-mi mana si scoate-mi la lumina
Un zambet, doua, hai, lasa-le sa vina
Si cerne peste mine roua-n zori
Cum ai facut...tii minte, de atatea ori?!

Mi-e sufletul prea greu de-atata iarna
De-acele nopti ce nu-ncetau sa cearna
Zapada amortelii si-a somnului prea lung
E timpul catre soare-acum s-ajung...

Cu tine, primavara, eu fac legamant
De-ai sa trezesti din somn intregul meu pamant
Cuvintele-or sa-mi vina, nu sute ci o mie
Iar eu putea-voi sa-ti scriu atunci o poezie...

Multumesc, Habi

...........................
'Mi-e sufletul prea greu de-atata iarna
De-acele nopti ce nu-ncetau sa cearna
Zapada amortelii si-a somnului prea lung
E timpul catre soare-acum s-ajung...'

Frumos Queen

Frumos Q... nici nu banuiam ca tu scrii atat de bine. Din suflet, felicitari! Nu te opri, continua!

De ce-am crezut mereu ca lacrimile sunt facute ca sa spele
Durerea... si sa ia tristetile in drumul lor, cu ele ?!
Degeaba-am plans un fluviu pan-acum, poate-un ocean
Nimic nu a putut sa vindece sfredelitorul meu alean...

Ma amagesc ca in curand soarele va rasari si-n drumul meu
Si ca nu am de-ales decat sa il astept cuminte... Doar ca eu
Provoc aluviuni de amintiri in care ma inec neputincioasa
Cu gandul la cei dragi, la tot ce am lasat plecand de-acasa

Si realizez cate-am pierdut, din ziua cand, plina de vise
Bateam la usi ce-aveau sa fie pentru mine mereu inchise
Mi-au spulberat orice speranta si mi-au strivit vointa in picioare
Nu stiu... singuratatea e sau dorul este care doare cel mai tare ?!

Mai plang o lacrima si azi, continuand totusi, sa indraznesc sa sper
Ca ce ma rupe-n mii de parti si ma ucide zi de zi poate fi efemer
Sa sterg din ochii mei atat de mult prea obositi si de durere plini
Acele nopti fara sfarsit in care zorii eu credeam ca nu mai vin...

Degeaba plang, am inteles cu fiecare zi privindu-ma-n oglinda
Si linistea nu mi-o gasesc oriunde pasii mei stingheri colinda
De-aceea imi promit... dar oare mai tin minte pentru-a cata oara ?!
Sa nu mai las nimicnicia, nepasarea-acestei lumi in veci sa doara !