Poezii hazlii

Buna-i.

Pe strada Toamnei, unde pomii-şi scuturau povara,
Locuia o cuconiţă, blondă şi frumoasă, Clara!
Avea trup de crin şi gura, roşie ca o muşcată;
Sînii - două crizanteme. Si ...era şi măritată!

Soţul ei, Avram Barbulea, voiajor prin toată ţara,
Pleca luni de dimineaţă si venea sîmbătă seara.
Astfel că, în alte zile, Clara dulce, drăgăstoasă
Marţi şi joi - să se distreze - mă primea pe mine-n casă.
Îi citeam poeme, versuri, mă-mbătam de glasul ei,
Ne spuneam poveşti, şi-n urmă, petreceam ca de-obicei.

Casa-n care dragei mele ii fusese scris să şadă,
Avea dou-apartamente cu balcoanele spre stradă.
Jos în gang, urcai o scară care-aşa, din construire
Nu avea altă intrare, nu avea altă ieşire.

Iar alături, stătea Sprinţa, cu bărbatul - Haim Nane,
Care-avea tot astfel casa si tot astfel de balcoane.
Nimeni, nimeni; numai scara, luminată de un bec.
Mă ştia cînd vin la Clara, mai ales ştia cînd plec.
Vremea-şi împletea cununa si destinul priveghea
Să gustăm din fericirea dragostei. Şi eu şi ea!

Da-ntr-o noapte violentă, cînd cu draga mă distram
Se-auziră paşi pe scară. Si ea-mi spune: - Vine-Avram!
Mă îmbrac în fugă, fulger, vinovat ca un borfaş
Şi deschid în grabă uşa sa-mi dau drumu-n balconaş.

Doamne, Tu, care scăpat-ai de la jertfă pe Isac,
Fă şi-acuma o minune si mă-nvaţă ce să fac?
Şi precaut fără voie, instinctiv, eu fac un salt
Şi-ntr-o clipă sînt alături, in balconul celălalt.
Situaţia e gravă; simt în creier un ciclon!
Ce mă fac dacă vecinul mă găseşte în balcon?!

Să sar jos, cu neputinţă, ca trotuarul e departe,
Simt în cerebel o luptă si pe viaţă, şi pe moarte!
Şi de-odată se deschide uşa-ntr-un moment fatal,
Şi-n chenarul ei apare... soţul Clarei, personal !

Eu îngheţ şi gura-mi mută nici o şoaptă nu îndrugă!
Şi ridic în semn de spaimă braţele, în semn de rugă.
Pe cînd el, văzîndu-mi halul, ca să-mi cruţe umilinţa,
A dedus fară-ndoială că am fost surprins la Sprinţa.
Şi înţelegînd din semne că-i cer mila ca un prost,
Mi-a dat mîna să sar iarăşi in balconu-n care-am fost!

A deschis cu grijă uşa, nici un zvon să n-o alarme
Şi, cu patos i-a spus Clarei, care se făcea că doarme:
- Nu ţi-am spus eu, Clara dragă, cum că Sprinţa-i o stricată?
Uite de-unde are blana - Skoncs, cu care-i îmbrăcată!

Vino-ncoa, poete dragă si iţi jur pe Dumnezeu
Că n-o să ne ştie nimeni, nici soţia, nici chiar eu!
M-a condus de mînă vesel, iară eu priveam cuminte,
Trupul Clarei strîns în braţe cu o oră înainte.

Şi cînd m-am văzut în stradă m-am rugat, c-aşa mi-e firea,
Să Trăiască Arhitectul ! Care-a construit clădirea!
Fiindcă ce făceam eu dacă - mă păştea un ghinion,
Şi această casa-a Clarei avea numai un balcon?!


G. Toparceanu

Imi cer scuze, n-am gasit-o in alt format.....

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Tareeeeee, Habi ! Verde !

acum am vazut ca-i apartine lui Valeriu Cercel!

Io n-am zis nimic.

Cand am citit-o, mi-am tot stors creierii (dar daca nu e, nici Doamne-Doamne nu cere ) intrebandu-ma ''unde am mai citit poezia asta?''. Asa e cand citesti prea mult

Deci ia o pauza.

Nu poci, sailor, am incercat, pana si restart am vrut sa-i dau creierului meu, dar nu merge. Sa nu citesc la mine echivaleaza cu sa nu respir

Ok, citeste in continuare.

Evolutia Odata, o maimuta, din evul anecdotic,

Venind la sfat pe-o creanga de arbore exotic,
A zis: Atentiune! Sunt foarte ofensata.
Circula in lume o vorba deloc adevarata.
Ca omul ar descinde din buna noastra rasa,
Insa ideea aceasta imi pare odioasa!
Ati pomenit vreodata divortul printre noi?
Copii lasati pe drumuri, sau imnuri de razboi?
Cinea-a vazut in hoarde la noi bolnavi mintali,
Drogati, lacomi de carnuri, si homosexuali,
Excroci, banditi, golani, sau vre-o tutungerie?
In neamul nostru nobil nu vezi asa prostie!
Nici teroristi, nici droguri, nici luptele de clasa,
Familii dezmembrate, copii fugiti de-acasa…
Cat am umblat eu jungla, scuzati, n-am observat
In obstea noastra cocotier privat,
Nici garduri, si nici paznici, nici pui murind de foame,
Sau omorati in taina de-asa zisele lor mame.
Nu veti vedea vreodata, cat soarele si luna,
O minte de maimuta dospind in ea minciuna.
Chiar de-as fi silita de vre-un laborator
N-as deveni “port bata” si nici “informator”.
Si iata inca una din lumea lor de jos:
La noi nu se intampla razboi religios,
Nici fine inchizitii, si nici legati in lanturi,
Nici chefuri dupa care sa ne culcam prin santuri.
Nici Ordin mondial, nici nationalism,
Nici vre-o indoiala ce duce-n ateism.
E-adevarat ca omul s-a coborat cu noi.
Dar sa fim rezonabili n-a coborat din noi!

D'ale gurii

Tuica de Pitesti balaie,
Ce te mangaie la ... limba
Dispozitia iti schimba

Branza buna de Trapista
Scoasa chiar acum din ... lada
Cine vrea, poate sa vada!

Sunca alba ca si-o coala,
Cum mananci, cum ti se ... pare
Ca ai pofta de mancare!

Mici facuti cu ardei iute
Cand mananci iti vine-a ... spune,
Doamne, ce bucate bune!

Fripturica de boboci
Cu garnitura de ... varza
La stomac sa nu te arda!

Mere, pere, cozonaci
Sa mananci pana te ... culci
De atatea fructe dulci!

Tort cu nuca cat caciula
Care scoala-n sus si ... masa
Daca nu intreaga casa!

Cui meniul n-a placut,
Apai, mama lui sa-i ... faca
Alt meniu care sa-i placa!

Aia cu maimuta ofensata e tare rau!!!!! Da' si asta cu de-ale gurii, daca ai imaginatie bogata....