Poezii hazlii

Balada sotului prins in flagrant

Draga mea, nu fi nervoasa,
S-a-ntamplat netam-nesam:
Cu masina inspre casa
Prin furtuna conduceam.
Cand deodat' din sant apare
Drept in fata ochilor
O… ceva, o … aratare,
Si-am franat sa n-o omor.
Era palida si trasa,
Uda, plina de noroi
Si-am zis: Hai, te iau acasa
Sa mananci ceva la noi.
S-a spalat, i-am dat mancare
Si-o camasa, dar nu-i bai
Era dintre cele care
Tu nu le mai foloseai.
I-am dat fusta de matasa
Si-un pulover galben-pai.
Fiindca te faceau cam grasa,
Tu nu le mai foloseai.
Rupti, pantofii din picioare
I-am schimbat, o bucurai!
Cu acel model pe care
Tu nu il mai foloseai.
Cand sa plece de la mine
M-a-ntrebat pe-un ton soptit:
Nu mai ai cumva, crestine,
Si-altceva nefolosit?...

Daca i-a spus "crestine", m-am linistit.  Ma dusese gandul aiurea. 

 

Da, Simpla, da' n-ai fost atenta la titlu!  

"Toamna in parc" a unuia dintre poetii mei preferati : Toparceanu.

Cad grăbite pe aleea
Parcului cu flori albastre
Frunze moarte, vorba ceea,
Ca iluziile noastre.

Prin lumina estompată
De mătasa unui nor,
Visătoare trece-o fată
C-un plutonier-major.

Rumen de timiditate
El se uită-n jos posac.
Ea striveşte foi uscate
Sub pantofii mici de lac.

Şi-ntr-o fină discordanţă
Cu priveliştea sonoră,
Merg aşa, cam la distanţă,
El major şi ea minoră…

 O stiam, dar nu stiam ca majurii-s asa timizi!  

CHINEZUL

Un drăgălaș chinez turist și-a împlinit al vieții vis...
În seara asta, teleleu, se plimbă omul prin Paris.
Acuma-fiind în Place Pigale, chinezul e cam tulburat
Căci franțuzoaice cu tarif, îl asaltează ne-ncetat.

În fine, e ademenit, doar nu-i decât un om și el
Îi place una, se-nțeleg și-o ia la dânsul, la hotel.
Deci intră în odaia lui, într-un minut s-au dezbrăcat,
Nu-ntârzie, că timpu-i bani și intră amândoi în pat.

Chinezul e înebunit, demult dorea așa ceva,
Căci franțuzoiaca e un vis și face, deci, amor cu ea.
Apoi chinezul sare jos, face gimnastică-un minut
Intră sub pat, iese vioi și iar o ia de la-nceput!

Iar face un amor nebun, din nou e foarte înfocat,
În fine, s-a mai potolit și iarăși sare jos din pat.
Iar face niște sărituri, gimnastică, neobosit,
Intră sub pat şi iese iar și iar se pune pe iubit.

E proaspăt ca la început, iubește ca un apucat,
A treia oară într-un ceas și iarăși sare jos din pat.
Din nou vreo câteva figuri, din nou gimnastică la sol,
Intră sub pat, iese apoi și iar în pat ! E Dracul gol!

Povestea se repetă-așa de șapte ori! De necrezut!
Iar franțuzoaica s-a speriat. Așa ceva n-a mai văzut!
Și-n plus, chinezul, hoțoman, e clar că o exploata
Plătise doar o dată și... acuma nu se mai oprea.

Ea nu știa despre chinezi, n-aflase că-s atât de zmei,
Că nu mai oboseau deloc, dar obosise dumneaei!
Și-atucea, după șapte ori, se dă și dânsa jos din pat
Face gimnastică și ea, vazând că lui i-a ajutat.

Apoi, femeia ca și el, căci observase ce făcea,
A procedat exact la fel şi a intrat sub pat și ea.
Acolo însă s-a oprit. ... Că zău că nu-ți venea să crezi,
Și franțuzoaica a-nlemnit!... Sub pat erau zece chinezi!

        

Dilema
Să-mi iau nevastă ?! să-mi iau amantă ?!

Amanta nu mă ia la zor
Dacă fumez în dormitor.
Iar dacă vin la dansa beat
Se bucură, că-s bun la pat.
Amanta nu mă face prost.
Şi nu mă-ntreabă unde-am fost.
Şi nu face pe aroganta.
Deci. avantaj AMANTA !

Nevasta dacă-mi este greu
Şade mereu la capul meu.
Şi îmi găteşte zi de zi.
Şi are grijă de copii.
Nevasta este doar a mea
N-o foloseşte cine vrea.
Şi nu face nicicînd pe proasta
Deci. avantaj NEVASTA !

Amanta are-un stil complex
Şi ştie totul despre sex.
N-are migrene cînd o vreau
Şi orice-i fac nu zice "Au !".
Amanta-i ca şi sclava mea
Şi orişiunde ies cu ea
Nu face pe interesanta.
Deci. avantaj AMANTA !

Nevasta ţine banii mei
Şi cheltuie puţin din ei.
Dacă-s bîrfit sau înjurat
Îmi ţine partea imediat.
Nevasta-i echilibrul meu.
Repară tot ce mai stric eu
WC-ul, uşa sau fereastra.
Deci. avantaj NEVASTA !

Vai, cît de fericit aş fi
O lege nouă de-ar veni
De soaţă să nu divorţez
Dar şi amanta s-o păstrez.
Să stau cu ambele femei.
Sa jucăm seara . Remi-n trei  
Dar...
Cu două soacre m-ar lua dracu...
Deci !
Avantaj...BURLACUL !

   

Dragalasele pahare-Pastorel Teodoreanu

Dragalase paharele
Dinainte-mi sa se puna
Sa se toarne vin în ele,
Pofta buna !

Sa golim toti în tacere
Iar cuiva vin de nu-i place
Bea-atunci mai bine bere,
Bea în pace !

Cine-i ametit prea tare
Pe sub mese sa se culce
Si în zgomot de pahare,
Doarma dulce !

Sa nu fie vorba lunga
Doara stim ce scurta-i viata
Sa bem pâna sa ne-ajunga,
Dimineata

eu ma gandeam la petrecerea voastra   ..dar fara tacere, din contra  

Ion Pribeagu a scris:

Se plimbau Avram şi Leibu
Într-un bâlci cu panoramă
Cu menagerii, şi-n faţă
C-o mulţime de reclame

Şarpele boa-constrictor,
Armăsarul Ducipal,
Tot ce-i zugrăvit afară
Înăuntru-i natural.

Leoparzi, cămile, zebre,
Din Uruguai şi Iliş
Şi în faţa unui circus,
Am citi pe un afiş

500 de lire premiu
Va primi acela care,
Dacă într-un sfert de oră
Va putea să mă doboare

Iar pe podium HERCULE
Sta cu pieptu-i să ne-nfrunte
Muşchiulos şi-nalt şi mare
Ca un taur, ca un munte.

- Eu , mă duc – a zis Avram ,
- Tot sunt eu băiat sărac.
Şi apoi 500 de lire
E o sumă nu e fleac!

- Eşti nebun?- exclama Leibu
Tu plăpând şi subţirel
Cum poţi să te iei la trântă
Cu o namilă ca el?

- Nu se ştie! Dacă ai şansă
Într-o clipă eşti salvat
Parcă mititelul David
Nu, la-nvins pe Goliat?

Şi s-a dus. Iată-i pe arenă
În chiloţi pe amândoi,
Ca un tanc este atletul
Iar Avram, ca un bârzoi.

După două-trei minute
Se încolăcesc vârtos
Se trântesc, se-nping de-a tumba
Şi se tăvălesc pe jos.

Nici Avram nu se lasă
Deşi spart, ghiontit şi rupt
Ba că este iar deasupra
Ba că iarăşi dedesubt.

Cam după un sfert de oră
Ca un trăsnet uriaş
Avramel e scos afară
Ca gunoiul pe făraş.

-Ce ţi-a trebuit Avrami?-
Leibu trist l-a întrebat
- Ştiu şi eu ?, Credeam că prinde
Ei şi cum s-a întâmplat?

- Cum stăteam covrig sub dânsul
Mototol, strivit, năuc
Mă gândeam ca să mă apăr
De unde dracu să-l apuc?

Şi, deodată, o minune!
Îi văd alea… alea două
Pe la noi li se spun altfel,
Dar aici, le zice ouă!

Şi, ştiind de la tăticu
Ca de-l strângi de ouă odată
Cade jos şi se întinde
Ca o cârpă leşinată.

Într-o clipă, ca un fulger
Mă înfig cu mâna-n ele…
- Ale mele sunteţi! , urlu –
Şi erau chiar ale mele!

TRAIASCA ARHITECTUL

de G. Topârceanu

Pe strada Toamnei unde,
Pomii-și scuturau povara,
Locuia o cuconiță
Blonda și frumoasa - Clara!

Avea trup de crin și gura
Roșie ca o mușcată;
Sânii - doua crizanteme
Și...era și măritată!

Soțul ei - Avram Barbulea -
Voiajor prin toata țara ,
Pleca luni de dimineața
Și venea sâmbăta seara.

Astfel că, în alte zile,
Clara dulce, dragastoasă
Marți și joi - să se distreze -
Mă primea pe mine-n casă.

Îi citeam poeme, versuri,
Mă-mbătam de glasul ei,
Ne spuneam povești, și-n urmă
Petreceam ca de-obicei.

Casa-n care dragei mele
Îi fusese scris să șadă,
Avea dou-apartamente
Cu balcoanele spre stradă.

Jos în gang, urcai o scară
Care-așa - din construire -
Nu avea altă intrare,
Nu avea altă ieșire.

Iar alături, stătea Sprinta
Cu bărbatul - Haim Nane,
Care-avea tot astfel casa
Și tot astfel de balcoane.

Nimeni, nimeni; numai scara
Luminata de un bec.
Mă știa când vin la Clara,
Mai ales știa când plec.

Vremea-și împletea cununa,
Și destinul priveghea
Să gustăm din fericirea
Dragostei - și eu și ea!

Da-ntr-o noapte violentă,
Când cu draga ma...distram
Se-auziră pași pe scară,
Și ea-mi spune: - Vine-Avram!

Mă îmbrac în fugă, fulger,
Vinovat ca un borfaș
Și deschid în grabă ușa
Și-mi dau drumu-n balconaș.

Doamne, Tu, care scăpat-ai
De la jertfă pe Isac,
Fă și-acuma o minune
Și mă-nvață ce să fac?

Și precaut, fără voie,
Instinctiv, eu fac un salt
Și-ntr-o clipă sînt alături,
În balconul celalalt.

Situația e gravă;
Simt în creier un ciclon!
Ce mă fac dacă vecinul
Mă gasește în balcon?!

Să sar jos, cu neputința!
Trotuarul e departe,
Simt în cerebel o luptă
Și pe viață, și pe moarte!

Și de-odată se deschide
Ușa-ntr-un moment fatal,
Și-n chenarul ei apare...
Soțul Clarei, personal!

Eu îngheț și gura-mi mută
Nici o șoaptă nu îndrugă!
Și ridic în semn de spaimă
Brațele, în semn de rugă...

Pe când el, vazându-mi halul,
Ca să-mi cruțe umilința,
A dedus fără-ndoială
Că am fost surprins la...Sprința.

Și înțelegând din semne
Că-i cer milă ca un prost,
Mi-a dat mâna să sar iarăși
În balconu-n care-am fost!

A deschis cu grijă ușa ,
Nici un zvon să n-o alarme
Și, cu patos i-a spus Clarei,
Care se făcea că doarme:

- Nu ți-am spus eu, Clara dragă,
Cum că Sprința-i o stricată?
Uite de-unde are blana -
Skong - cu care-i îmbrăcată!

Vino-ncoa, poete dragă
Și îți jur pe Dumnezeu
Că n-o să te știe nimeni.
Nici soția, nici chiar eu!

M-a condus de mână vesel,
Iară eu priveam cuminte,
Trupul Clarei strâns în brațe
Cu o oră înainte.

Și când m-am văzut în stradă
M-am rugat, c-așa mi-e firea,
Să trăiască arhitectul
Care-a construit clădirea!

Fiindcă ce făceam eu dacă
Mă păștea un ghinion,
Și această casă-a Clarei
Avea numai un balcon?!

Bun arhitectul, astazi, amorezul sigur ar fi fost prins, toata lumea si-a termopanuit balcoanele.