Poezii de-ale membrilor

Nu conteaza care ea e. Presupunem ca azi esti tu.

Ti-as scrie doua versuri,
M-as scutura de fulgi....
Nu mai tine minte
Tot, tot ce ti-am spus.

Apune-ti caracterul
Luceste, te ascund,
Nesemnificativ adio
Umbre tremurand,
Sau cai nechezand.

Locuri goale
Inimi pierdute
In intuneric... De ce
Atat de mult nesat ?

Musafiri din fire-alungati.
Tu si eu.
Eu si tu.
Totul, sau nimic.

Pierduta-alegorie-ntr-un basm.

Ce repede te-ai dus,
Tata!
Si cate as mai vrea sa iti fi spus!
Dar steaua-ti s-a grabit si ti-a apus!
Nici nu am apucat sa-ti multumesc
Ca mi-ai dat viata,
Macar sa fi stiut cat te iubesc!
Acum,nu pot decat sa-mi amintesc
De chipul tau voios,de viata plin,
De mana ta
Ce-mi mangaia senin
Si fruntea,si obrajii de copil!
Nu a fost zi in care tu sa pleci
Fara sa ma privesti cu drag,tata
Crezand ca dorm si nu te simt!
Imi e atat de dor de-al tau alint!
Dar iata
Ca ai plecat de langa noi pe veci,
Nu stii cat m-a durut
Sa iti sarut
Obrajii reci!
In clipele din ceasul de apoi,
Cand ma priveai cu ochii mari si goi
Eu te-am tinut de mana,draga tata,
Cum ma tineai tu-n vremuri de-alta data!
De ce-ai plecat?Prea repede te-ai dus!
Si cate as mai vrea sa iti fi spus!

Uite-asa vom pleca toti intr-o zi. Chiar ma gandeam, azi dimineata... Discutam cu cineva zilele astea... de fapt trageam cu urechea, cum spunea- mai, noi vom muri, dar n-are cine sa ne planga pe noi...

Mortii nostri sunt mai vii ca noi. Important e sa nu-i uitam.

Am bantuit acest topic cu cateva zile in urma si am ramas placut impresionata de doza mare de inspiratie pe care o aveti unii dintre voi, dragilor. Cinste voua pentru talent si multumiri ca ati impartit cu noi, "restu' plebei" ... glumesc! Fiecare dintre noi are cel putin o unda de sensibilitate, latura pe care cei curajosi si altruisti o expun iar ceilalti se prefac ca e indisponibila pentru moment.
Asta m-a determinat, dupa munca multa de lamurire cu timiditatea mea , sa postez si eu ceva scris si semnat de subsemnata. Sunt o novive intr-ale "scrisului".. sau mai bine eram acu' vreo 5 ani (am impresia ca am mai postat aici candva dar nu sunt sigura, poate-ti amintesti ceva tu, Pitu )

Îmi plec gândurile și îmi aud tremurând speranța.
Șerpi vineții ce-mi leaga ființa de pământ
dragostea de ură, iertarea de răzbunare
pamânt căruia, odată, ii dedicai ofranda delicată a inimii
credință dulce si doar de noi descifrată
ființa care ți-a șoptit cele mai încordate temeri
într-un vis ce nu parea sa ia sfârsit ...
vis unde eram imbălsămați atât de delicat
strânși, lipiți de același gând , în același suflu.
Și era bine , era bine pentru că respiram iubire,
iubire ce ne ridica unul spre altul
pictată cu aripi de roua , câteodată
dar tot tu le stergeai... blând si grațios
iar eu... eu aveam in ochii, lumină
și sufletul împresurat cu frumos si mangâieri
ce pană mai ieri îmi cuprindeau universul ,
univers pe care azi, sub un soare cald dar șovaielnic
l-ai imprăstiat in noaptea rece și fără stele....
Clepsidra noastră își măsoară acum eternitatea,
eternitate care va curge in secunde ...
secunde ce vor păta veșnicia cu lungi așteptări deșarte.
Și timpul va curge cum va vrea el
nu voi putea să-i mai liniștesc bătaia aripilor
și nici tu nu-l mai vezi la fel ...
fuge prea repede spre începtul sfârsitului,
început ce se voia a fi plin de culori vii
dar sugrumat înainte de a prinde contur.
Odată îl aveam de partea noastră , umplut de tinerețe
acum este bătrân si ursuz , precum un moșneag încovoiat.
Câteodata , îsi mai întoarce privirea spre NOI ...
întrebător și nesigur dar necruțător, pleacând mai departe,
pleacă lăsându-ne în goliciunea sufletelor noastre .
Ies din mine însămi și mă întreb :
" mai putem să-i furăm clipe din sacul prea plin de păreri de rau ? "
Mă privește și-mi zâmbește amăgitor si-mi mai trimite cate o amintire
ca sa pot trece mai ușor pragul către viitor
și poate , să te pot ajuta să uițti si tu.
Clepsidra noastra se golește tot mai mult ...
oare cat timp a mai rămas din NOI ? ........

Pitu, iti multumesc frumos pentru apreciere! Ma bucur ca ti-au placut! Nu sunt decat o incepatoare, nu am mai scris niciun vers de acu' 4-5 ani. Lipsa inspiratie.... Va mai las una ..si poate voi mai posta cateceva pe-aici, daca place cum scriu... 'om vedea!

Am fost cândva ...

Am fost un joc al umbrei , dansat adânc in noapte ...
... o pată de lumină pe-un penel uscat ....
... un cântec mut, de dragoste cântat ....
... licurici într-un etern de stele ...
... o taină in amurg , inălțându-te la ele ...
... visător furat de poezie ...
... un cântec drag , trecut de-a timpului mantie ...
am fost cândva si luna , urmărind un soare ....
... pe-a cerului fereastră cernută adânc în mare ...
... curcubeu născut din picături de viață ...
... gingașa petală in câmpul cu verdeață ...
fost-am dimineața ta , certându-ți nopțile inchise ...
... un abur de lumină , pierdut in tot atâtea vise ...
... suspine adanci , de fericiri furate ...
am fost doar eu ... un vers al odei necântate .

M-am nascut poezie

Deodata Poetul m-a azvarlit in lume fara nimic pe mine
Si am alergat la raspantii strigand "Acoperiti-ma!"
Dar El mi-a zis - Asa te vor! vie si sangeranda -
Am alergat la raspantii strigand "Pansati-ma"
Dar El mi-a zis - Asta isi doresc, sa puna degetul in ranile tale -

Si mi-am cautat
Un colt unde sa ma ascund
Unde sa imi plang durerea
Dar Poetul mi-a spus

Ca nu stii niciodata
cand vreun suflet ce simte insingurarea
Nu te trage nerabdator si se inveleste cu tine
Isi panseaza el ranile si te intinde sa nu ramana descoperit.

Și una amuzantă

Zece negre mititele

Zece negre mititele
Zburdau ziua pe șosele.
Una a uitat că plouă
Și-au rămas doar nouă.
Nouă negre mititele
Umblă noaptea pe șosele.
Una era neagră de tot
Și-au rămas doar opt.
Opt negre și mititele
Treceau iute pe șosele.
Una nu avea frână pe spate
Și-au rămas doar șapte.
Șapte negre mititele
Au ieșit de pe șosele.
Una avea garda joasă
Și-au rămas doar șase.
Șase negre mititele
Au mers seara prin vâlcele.
Drumul fu plin de arici
Și-au rămas doar cinci.
Cinci negre mititele
Circulă iar pe șosele.
Una a pupat asfaltul
Și-au rămas doar patru.
Patru negre mititele
Trec voioase și rebele.
Una s-a oprit în tei
Și-au rămas doar trei.
Trei negre și mititele
Fac întreceri pe șosele
Polițistul le-a ochit
Și pe una a oprit.
Două negre mititele
Trec agale pe șosele.
Una uit-acasă joja
Și-a rămas doar Corsa.