Fragmente literare care ne-au plăcut

Voit, obligaţi (sper că nu!) sau provocaţi, citim; aici lansăm porovocarea. De ce? Pentru că cititul poate avea (eu cred că are) un mare aport în ceea ce suntem sau am putea deveni. Citind completezi ceea ce trăieşti, îţi deschizi orizonturi, înţelegi diferit lucrurile trăite şi priveşti altfel spre cele viitoare.
Nu ştiu ce vă place vouă să citiţi dar eu savurez aproape orice are ceva nou şi interesant să-mi spună.
Achiziţionarea unei cărţi reprezintă ceva plăcut pentru mine, sunt ca un copil care primeşte o jucărie nouă.

Aici e locul fragmentelor care ne-au plăcut; menţionăm autorul şi cartea aferentă.
E un mod de a recomanda şi altora ceea ce a reuşit să ne marcheze.

încep eu:

Ar trebui să se pună un grătar la intrarea în orice suflet. Ca să nu se bage nimeni în el cu cuţitul

Dacă aş avea mijloace, n-aş face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării. Construcţie grandioasă de stejar geluit, să respire pe ea, în timpul furtunii, pescăruşii mai laşi. E destul de istovitor să tot împingi din spate valul, dându-i oarecare nebunie; vântul, el, mai degrabă, s-ar putea aşeza acolo din când în când. Şi să zică aşa, gândindu-se la mine: "N-a făcut nimic bun în viaţa lui, decât această bancă de lemn, punându-i de jur-împrejur marea." M-am gândit bine, lucrul ăsta l-aş face cu dragă inimă.

Ar fi ca un lăcaş de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului.

Iona - Marin Sorescu

Asta este provoacare Celine, sper, si cred ca-i poti face fata!?

Eu am citit-o acum....100 de ani......nu-mi mai amintesc nimic

E forma politicoasa de a spune,...bine, dar, apoi ce ai mai citit? ...asta e varful?

imi place....

Cel pe care l-am iubit cel mai mult, când l-am cunoscut, mirosea a bărbat tânar care se spală râzând în lumina soarelui, cu geamul deschis. Când pleca, îmi înfundam nasul în tricoul în care dormise. Mirosea ca ploaia. La doi ani după ce ne-am despărţit, parcă îi îmbătrânise mirosul. Căpătase un iz de stătut în care nu-l mai recunoşteam.
Mă gândesc uneori la el şi mi-e dor de călătoria noastră la marginea oraşului pe şoseaua mărginită de pădure, de ciorapul meu negru cu un fir deşirat, de coama lui blondă, strălucitoare... Dar el e altfel acum, pentru ca e viu. Atunci mirosea ca ploaia, acum miroase ca o umbrelă pe care s-au uscat sumedenie de ploi. Pe el l-am iubit cel mai mult.

Mireasa cu şosete roşii - Adela Greceanu

Topic, ,tipic feminin, hei,..si barbatii mai citesc!!

Gazeta sporturilor?

Asta e Radu

Ai dreptate...