Destinul unei fete...

Ea este o tanara nascuta intr-un orasel sarac si lipsit de orice perspective. Isi incheie cu brio studiile la liceul din micul orasel si disperata ca parintii nu o pot ajuta prea mult, iar slujbele din oras sunt putine si prost platite, hotaraste sa faca ceva nebunesc: sa trimita un mail unui barbat bogat ; sa-l cucereasca si prin intermediul lui sa faca "cariera".
Intra repede pe internet si cauta cateva "victime". Gaseste cativa tipi demni de luat in seama, dar , surpriza: erau casatoriti.
Plictisita, dadea click dupa click..pentru a mia oara. Deodata ceva ii atrage atentia: sotia unui dintre ei tocmai depusese divortul. "Deci, unul liber! " gandi ea. "Sa vedem ce iese!" Incropi repede un mail inteligent, despre cum , ce , cat de impresionata a fost citind despre viata lui...ba, bla. Astepta cateva zile , nerabdatoare , raspunsul. Veni, intr-o seara de vineri...si era foarte concis : "ne vedem in weekend, la Sinaia".
Totul mergea ca pe roate , parintii s-au lasat imbroboditi de povestea ei despre o excursie, asa ca isi cumpara bilet de tren.Era hotarata sa nu dea inapoi.
Ajunsa la Sinaia, dadu repede de urma hotelului unde se caza el de obicei si se posta in hol, asteptandu-l. Stia ca n-o va recunoaste dupa chip dar sper sa ii fie usor sa inceapa conversatia. Nu trecu mult timp si el aparu: impozant, plin de el, fara sa isi arate varsta. Mergea tantos, urmat indeaproape de bodyguarzi. Ea se apropie timida si-i spuse: Domnule, am primit un mail din partea dvs... El intelese imediat si o pofti alaturi de el. Ea se conforma ,insa simti o strangere de inima..." E batran...semana cu bunicul ", gandi fata. "cum sa fac dragoste cu el ? Cum sa dau inapoi? Doamne, in ce m-am bagat?" Mergea alaturi de el dar sufletul ramanea departe. Urca in camera...el desfacu o sticla de sampanie si-i arata din priviri patul. Ea , docila se dezbraca si se aseza pe pat, cu gandul aiurea: ce se va intampla ce ea? cum va mai da ochii cu prietenii? cum se va mai uita spre tatal ei? Regreta amarnic ce facuse dar stia ca nu se mai poate face nimic.
Simti mana lui inaintand spre umarul ei, gol. Inchise ochii, asteptand sa inceapa corvoada. Deodata auzi vocea lui : " Imbraca-te si fugi acasa. Nu aveam de gand sa am o relatie cu tine.Vroiam doar sa iti dau o lectie, sa vezi cat de umilita te poti simti cand esti tratata ca un obiect sexual. Am copii de varsta ta si nu as face rau vreunui copil.Ai toata viata inainte si e pacat sa o incepi asa!"
Se simtea rusinata dar eliberata in acelasi timp. Incerca sa-i explice de ce a facut asta si in timp ce ii explica lui, intelese si ea ca nu avea nici un rost.

nu cred ca ai inteles ce a zis pitu.incepi o povestire o duci pana la un moment dat,unde personajul are mai multe posibilitati,de unde povestirea se poate duce pe alta traiectorie.nu ii faci tu finalul

eu am inteles ca facem toti schitele dupa inceputul ei...
daca am continua povestea, nu ar mai fi Variatiuni pe aceeasi tema!
(asa crezusem initial..ca ea incepe si noi continuam...)
o rog pe pitu sa stearga ceea ce crede ca nu e ok!

Ea este o tanara nascuta intr-un orasel sarac si lipsit de orice perspective. Isi incheie cu brio studiile la liceul din micul orasel si disperata ca parintii nu o pot ajuta prea mult, iar slujbele din oras sunt putine si prost platite, hotaraste sa-si ia lumea in cap si sa-si incerce norocul peste hotare... Grea hotarare, pentru ca iubeste cu disperare un tanar care locuieste nu foarte departe de ea si pe care acum trebuie sa-l paraseasca !
Dar nu prea are alternative, asa ca stabileste o ultima intalnire cu iubitul ei si se pregateste de vestea pe care i-o va da si care, cu siguranta nu-i va fi usor s-o accepte...
A sosit si ziua marii intalniri... Cu inima stransa, cu lacrimi in ochi si cu glasul stins de emotii se apropie de el, il imbratiseaza strans si ii sopteste :
-Dragostea mea, stiu ca ce am eu acum sa-ti spun ne va rani pe amandoi, dar am hotarat sa plec in strainatate, sa incerc sa-mi fac un rost ! Stii si tu foarte bine ca relatiile la distanta nu dureaza si am sfarsi acuzandu-ne de infidelitati...
-Flavia, nu-mi spune ca aici se termina totul ! Stii foarte bine ca esti sufletul meu pereche... De ce-mi faci asta ? Si ochii i se umpura de lacrimi...
-Te implor, Marian, nu-mi ingreuna situatia... Doar Dumnezeu stie ce e in sufletul meu acum...
-Nu, eu nu voi renunta niciodata la tine ! Ma intelegi ??? Niciodata !
-Ma vei uita, Marian, mai repede decat iti va veni sa crezi...
-Ei, bine, pleaca ! Si nu privi inapoi... Dar nu-mi spune mie ce se va intampla cu mine de acum inainte si ce voi simti !
Flavia s-a desprins din imbratisare cu greu, simtind ca i-a lasat lui inima ei... Stia ca nu-si va mai gasi linistea pana nu va reusi sa-si gaseasca un destin mai bun ''dincolo'' si poate, cine stie ?!, il va putea uita pe Marian.
Urmatoarele trei zile au zburat, ocupata fiind cu pregatirile de plecare, asa ca atunci cand avionul decola, ea nici nu realiza inca ce i se intampla...
La destinatie o astepta o fosta colega de liceu, care i-a promis ca o va ajuta cu un coltisor de locuit, pana va reusi sa se puna pe picioare. Totul decurgea mai mult decat normal, asa ca Flavia se simtea fericita... O umbra staruia, totusi... Oare ce facea Marian acum ?
Si-a gasit surprinzator de repede un loc de munca si o chirie rezonabila... Totul a devenit o rutina, dar o multumea teribil pentru ca reusea si sa trimita bani acasa, la parinti si sa traiasca mai mult decat decent. Doar sufletul ei era insingurat si incomplet. Incercase ea in van cateva apropieri, dar nu gasise decat niste inimi de gheata... Doamne, cat ii lipsea Marian !
A inceput sa-i duca dorul noapte de noapte, sa planga infundat in perna, dorindu-si din toata inima sa nu-l fi indepartat. Totul ar fi fost cu adevarat perfect, fericirea ei ar fi fost completa daca l-ar fi avut acum pe Marian langa ea...
(Acum nu va asteptati la o reintalnire lacrimogena, gen telenovela, pentru ca nu veti avea parte ! Sac ! )

frumoasa poveste...si scrisa foarte curgator...ma ref la faptul ca nu ti-e greu sa citesti si sa-ti inchipui personajele... imi place!!!!!
dar..e neterminata! ori ii impaci , ori o mariti pe flavia cu altu' !

Destin

Ea este o tanara nascuta intr-un orasel sarac si lipsit de orice perspective. Isi incheie cu brio studiile la liceul din micul orasel si disperata ca parintii nu o pot ajuta prea mult, iar slujbele din oras sunt putine si prost platite, hotaraste sa-si paraseasca locul natal pentru a evada intr-o lume care i se parea plina de perspective,o lume la care visa din copilarie.Traia intr-o epoca,in care femeia, incerca sa se remarce nu numai prin frumusete si maniere fine...femeia evolua...Razboiul abia se terminase,si femeile care au dus greul cat barbatii erau pe front,isi cereau acum dreptul la independenta.
O atrageau orasele mari,metropolele cu firme luminoase,cu teatre si cinematografe,cu restaurante elegante,minuni despre care ea citise si ramasese fascinata.
Drumul pana in orasul X fu o incantare pentru ochii ei de provinciala...trenul cu compartimente mici si intime,vagonul restaurant unde indraznise sa intre pentru un ceai...toate i se pareau aproape ireale.Apoi orasul...orasul era ca o jucarie stralucitoare,drumurile pietruite,cele cateva masini care lasau in urma lor un miros necunoscut ei...de petrol ars...totul era nou si ii intrecea orice asteptare.Privea in jur pierduta parca,ametita de vartejul intamplarilor, privea vitrinele in cautare de anunturi de angajare,era pierduta dar fericita.
-Domnisoara ! fii mai atenta...in ritmul asta poti ajunge sa te ranesti...sau sa ranesti pe cineva...
Vocea grava,baritonala o trezi din visare ca un dus rece.
-Va rog sa ma scuzati...baigui ea,abia auzit,privind spre barbatul pe care il lovise.
La inceput...inaltimea lui o soca...apoi,mana care se intinse spre ea...fina,cu degete lungi,sculptate parca in fildes...O lacrima fugise nebuna pe obrazul ei,iar mana de fildes i-o stergea.Visa?Un val de caldura o sufoca,obrajii ii ardeau iar urechile ii tiuiau nebuneste.
-Ma...ma...scuzati...apuca sa zica inainte de a o lua la fuga.
In urma ei...cu pasi mari...dar fara graba...barbatul o urma amuzat.
-Daca te opresti putin, ma scutesti de o oboseala...daca vrei sa ne intrecem...n-ai decat sa-mi propui.
Se opri ca la o comanda...El se apropia cu pas lejer acum,lasandu-i timp sa-l studieze.
Parul blond,tuns scurt,militareste ii incadra fata de un alb aproape albastriu,iar ochii albastri o tinuiau curiosi.
-Dupa ce era sa ma ranesti...fugi de la locul faptei?Ii zambea si avea cel mai luminos zambet pe care il vazuse...semana cu un actor...cu un zeu...cu o pictura.
-Permite-mi sa ma prezint.Ma numesc Andrei,...si Vladescu...dar Andrei.
Va urma....

Si tu o faci cu "va urma"????? Offf..... ne puneti rabdarea la grea incercare.
Foarte frumos, Melo. Abia astept continuarea

Super tare, Melo !!! Dupa ce va incanta ea cu ''va urma'' al ei, va scriu si eu ce s-a intamplat cu Flavia

Eu zic sa termine intai cine a inceput prima sa ne lase in suspans

si eu zic la fel!sa ne pastram nr de inregistrare!
Queen,eu nu mai scriu un rand pana nu stiu ce s-a intamplat cu Flavia!