Ce mai citeste lumea?

Eu cred ca unii au o imaginatie tare bolnava.

In legatura cu ce?

Pai cu subiectele de scenarii, carti...

Uneori poate fii imaginatie , dar de cele mai multe ori poate fi realitate. Lumea este prea mare sa le putem stii povestile tuturor. Ma cam indoiesc ca un asa subiect poate fi imaginatia cuiva

O sa ramai uimita cate prostii le dau unora prin cap.

"Prostiile" unora pe mine m-au impresionat. Si nu vreau sa cred ca sunt prostii. Iar gusturile in materie de carti nu se discuta. Am postat aici ce am citit . Cine va fi interesat va citi cine nu nici o pierdere cel putin pentru mine

Stai linistita, ca nu cu tine aveam treaba.

Nu e fictiune, oameni buni. In lumea medicala m-am lovit de astfel de cazuri la limita legalitatii si a moralei. Ganditi-va la un alt caz, salvator, atat pentru copilul abia nascut, cat si pentru cei existenti, aparent sanatosi, dar care la un anumit moment vor avea nevoie de un transplant : renumitele celule-stem, recoltate din cordonul ombilical si puse la pastrare pentru mai tarziu... Nu e la fel de condamnabil, desigur, dar e tot ''ceva'' luat fara acordul celui in cauza, chiar daca bebelusul nu sufera deloc la prelevare.
Asadar, se practica procedura, bineinteles la scara restransa, desi ni se pare ''strigator la cer'' sa iei ceva fara sa ceri voie sau fara acordul ''gazdei''.

Eu cred ca nu-i un capat de tara, oricum ceea ce recolteaza se arunca, deci de ce sa nu folosim celulele, care oricum pot fi recoltate si de la un om in viata, insa mai greu.

Sa va zic si de ce cred ca unii oameni au imaginatia bolnava. Suntem zilnic inconjurati de tot felul de probleme, una mai grea decat alta, oameni necajiti si pe moarte dintr-un motiv sau altul. Este un fapt al vietii, toate fiintele vii trec prin asta. Nu vad de ce ar trebui sa le facem si celorlalti viata grea cu asa ceva, avem destule probleme, daca la sfarsitul zilei in loc sa ne destindem cu o comedie, sa zicem, mai dam si peste problemele altora, o sa ajungem si noi bolnavi ca ei. La fel si in cazul celor care vin cu "entertainment" bazat pe groaza, filme cu mult sange, chestii dintr-astea care-ti fac si greata si nu te lasa sa dormi noaptea. Mie mi-e dor de comediile mute ale lui Chaplin.

Sunt de acord cu mediatizarea cazurilor grave in scopul strangerii de fonduri, desi asta-i treaba stapanirii sa aibe grija de oameni. Nu sunt de acord cu cartile si filmele care ma fac sa plang, prefer sa ma ascund cu capul in nisip, pentru ca oricum nu-i pot ajuta.

Ora Albastra – Alonso Cueto. E una dintre cartile care m-a lovit puternic in ultimul an. In conditiile in care nu sunt tocmai o iubitoare de sud-americani.
E ca taisul unui bisturiu. Nu doare la inceput, dar citind-o, descoperi cat de adanca este rana. Fundalul este razboiul civil din Peru. Personajul este un individ de succes care descopera ca tatal, figura respectabila, a fost un tortionar. Secrete cumplite, vini asumate sau nu, calatorii in trecut, in suflet si in sange. Ritmul povestii este atat de sustinut, iar scrierea este atat de realista incat vizualizezi povestea scena dupa scena. Reusesti sa respiri oarecum la pasajele de introspectie. Splendida.

Am citit Confesiunea, de John Grisham. Nu stiu daca a aparut tradusa.
Este vorba despre un negru condamnat la moarte (si executat in cele din urma), pentru uciderea unei fete.
Omul era nevinovat, insa politia nu s-a ostenit sa-si faca treaba, procuratura la fel, capitalul politic fiind mai important.
Adevaratul ucigas, un violator in serie, decide sa deschida gura in ultimele zile inaintea executiei si impreuna cu un preot incearca sa schimbe ceva, fara rezultat.
Desi la prima vedere pare deprimanta, m-a tinut tot timpul in priza, n-am lasat-o din mana pana n-am terminat-o in vreo doua zile. Din motive de munca, bineinteles, ca altfel...

Omul asta scrie foarte frumos.

Ultima carte citita si una din cele mai captivante din ultimii ani este Catedrala Marii, de Ildefonso Falcones. (este cartea lui de debut, un debut care ma face sa-i astept cu nerabdare urmatorul roman)
Cartea nareaza povestea vietii unui taran spaniol de la mijlocul secolului 14, de la nasterea lui pana la varsta de 65 de ani. Povestea este fictiune, dar anumite evenimente istorice amintite s-au intamplat in realitate. As putea vorbi mult despre ea, dar nu vreau sa stric placerea de a citi a impatimitilor de lectura.
O recomand cu toata caldura, am citit-o pe nerasuflate, desi editia mea are vreo 650 de pagini.