Does God exist?

Rezumarea primului mesaj :

Povestea mea incepe la varsta de trei ani. Eram la bunici la tara impreuna cu sora mea mai mica, care atunci avea un an. Imi amintesc cum bunica se agita sa puna tuica dintr-o damigeana intr-un ibric, apoi a pus ibricul pe parmaluc si cauta o sticla. Unchiul meu care venise cu un prieten, se chinuia sa ne faca o poza, mie si sorei mele. Am si acum poza. Imi amintesc cum, dupa ce a plecat unchiu, bunica se chinuia sa o adoarma pe sora mea, iar eu alergam pe afara. Am alunecat pe o perie si am cazut pe spate. In cadere m-am lovit la cap. Am zacut inconstienta, nu stiu cat timp, dar cand mi-am revenit imi amintesc cum coboram printr-un tunel multicolor. Nu-mi amintesc nimic inainte de asta.
Sigmund Freud sustine ca un copil nu are constiinta pana la varsta de 3 ani. La mine aceasta experinta a coincis cu dobandirea constiintei. Dintr-o data am inceput sa vad lucrurile intr-o alta lumina. Am inceput sa vad detalii pe care pana atunci nu le vazusem. Imi amintesc ca dupa asta m-am dus in spatele casei si m-a speriat un vecin, am fugit si am intrat cu piciorul in coltul casei. M-am ales cu o cicatrice, o am si acum. E ciudat cum imi amintesc aceste detalii.
Si mai ciudat este faptul ca tot atunci am inceput sa-mi pun intrebari. Imi amintesc cum mi-a spus bunica ca D-zeu, seara ia soarele de pe cer si pune luna in loc. Am intrebat-o de ce soarele are in fiecare zi aceeasi forma iar luna in fiecare zi se schimba. N-a stiut sa-mi raspunda. La 5 ani mi-am dat seama ca luna este rotunda si ca ceva o lumineaza si din acest motiv nu este in fiecare seara la fel....putin mai tarziu mi-am dat seama ca pamantul este rotund....si bunica imi spusese ca e plat......m-a mintit !! Asta m-a infuriat
Aveam de pe atunci un simt al dreptatii si al adevarului pe care nu mi-l pot explica decat prin acel accident. Se pare ca in subconstientul meu s-a modificat ceva atunci.
De mica mi-am dat seama ca vad lucrurile altfel decat le vad altii si asta m-a mahnit. Simteam ca sunt in cautarea a ceva, dar nu stiam exact ce. Intr-un final am realizat ca-l caut pe D-zeu. Initial am crezut ca este un mos batran, care sta la portile Raiului, cu cartea vietii in brate si te judeca....asa mi-a spus bunica.....dar m-am gandit ca daca m-a mintit ca pamantul este plat ma poate minti si in privinta lui D-zeu....si asa am inceput cautarile pe cont propriu.
Pe la 14 ani am fost cu o prietena la o adunare a unor sectanti. Prietena mea mi-a spus ca acolo il voi gasi pe D-zeu. Pt ca eram noua, m-au pus sa-mi spun parerea despre un pasaj din Biblie.....nu va spun ce fetze au facut cand au auzit parea mea despre acel pasaj....dezamagita din nou.

VA URMA

cunosc credincioşi care trăiesc strâmb şi atei care ar putea trece drept credicioşi judecând după perceptele bisericeşti. pentru mine a crede în Dumnezeu înseamnă a nu face rău nimănui intenţionat şi cred că atâta vreme cât gândeşti aşa totul e ok.

Si daca trebuie sa faci rau ca sa faci bine?

Răducu, atunci când gândeşti aşa cum am spus mai sus, cu siguranţă vei şti ce să alegi

moonstone a scris:cunosc credincioşi care trăiesc strâmb şi atei care ar putea trece drept credicioşi judecând după perceptele bisericeşti. pentru mine a crede în Dumnezeu înseamnă a nu face rău nimănui intenţionat şi cred că atâta vreme cât gândeşti aşa totul e ok.

Asta mi-a placut

Radu a scris:Si daca trebuie sa faci rau ca sa faci bine?

Eu nu cred ca un "rau" precede un "bine", indiferent ce forma i-ai da.Poate daca ai vrea sa-ti gadili orgoliul ca ai facut un "bine" doar de tine stiut...dar atunci inseamna ca se cam incurca notiunile de bine si de rau.

Binele si raul sunt relative. De exemplu: ca sa salvezi un om trebuie sa omori alt om. Ai facut un bine ca ai salvat un om, dar ai facut un rau pentru ca ai omorat un alt om. Stiu ca e cam drastic exemplul, dar se aplica.

Si asta nu inseamna ca nu putem separa foarte bine notiunile de bine si rau?

Al doilea om s-a pus singur in postura de a fi omorat. In cazul acesta raul pleaca de la el, nu de la cel care l-a omorat ca sa salveze un alt om.

Da. Dar acel om poate avea o familie, oameni care tin la el. Indirect le faci lor rau. Facem bine, dar in multe cazuri facem bine pentru noi.

Dar si-a dat seama in ce postura s-a pus?

Si atunci cum faci tu, Radu,distinctia intre bine si rau?

Aici se pare ca discutam deja despre notiunea de bine absolut.

Cred ca nu discutam de un om de ale carui organe de nevoie de salvarea unui alt om. In acest caz nu faci decat rau, fara pic de bine. Daca e vorba de un om care e pe cale de a lua viata altui om, nu isi da seama decat daca e bolnav psihic. In acest caz, raul nu e niciunde. In ceea ce priveste familia, poate ca ar fi avut si ea ceva de facut (si nu a facut) pentru a nu se ajunge in aceasta situatie. Trebuie totusi sa fim si pazitorii rudelor noastre, ca sa parafrazez intrebarea din Geneza.

Eu fac ceea ce consider ca a moral.

foto, si in razboi cum e? Cine face bine si cine face rau? Fiecare parte considera ca face bine. Este un subiect foarte amplu, greu de dezbatut  

Moral..e cu totul altceva...

Eu unul sunt agnostic, si pe lânga asta am un mare dinte împotriva Bisercii!