Poeziile lui ionut72

Rezumarea primului mesaj :

azi ninge cu petale ...din norii iubirii mele...
si fulgi te saruta...cazand peste tine,
voi trimite cu drag...avalanse de flori colorate,
cand scriu...ochii tai vorbesc de placute suspine...
parfumul de flori...pe tine s-aseaza,
in fiecare noapte...cu drag adanc te respir...
te descopar cu buzele...culegand fiecare senzatzie,
impreuna formam buchetul...ce emana iubire ore in sir...

Mulțumesc de apreciere. Sunt oameni cu mult mai buni decat mine. Dar eu nu is la întrecere. Fac ce-mi place si ce simt. În rest, pupaceală de nu te vezi....

La cină...cu tine...e weekend

Am tras cu linia orizontului...limita mării întinse ...
Câțiva nori dulci, stavilă cerului, țineau să nu curgă ...
Din altă galaxie, stele înrămate în albastru ...stăteau in levitație preistorică
Galbenul puternic al stralucirii ,Luna...o sferă  romantică autentică
Ținea în buzunarele dimineții fertile imagini cu...
Ziua de mâine dezbrăcată ... o noapte reconciliantă într-o piscină ,
Mă inviți  la cină...scoici în valsul mării ce cântă
Împreună plutim peste lume...un cerc de lumină
O nouă planetă ...își toarce fuiorul iubirii...de weekend
Prin iarba înaltă...parfumul iubirii s-ascunde

Iubirea...trenul fără oprire...

Trenuri....in suspensie...eternul
Șine...oprite pe o plajă...virgină
Imaginea cerului timpuriu
Încercă să se ridice...în picioare
Cristale de nisip sarate...de plâns
Marea urcă prin mine...imi udă gândul
Și  te simt...pășind în vârful degetelor ...inele îți cântă pe mâini
Din arcuri...închise în timp
Ferestre deschid ...spre nemurire
Trupul iubește...anotimpuri
Sărutul...ploaie cu fulgere
Am secat...apoi mă inundă...totul
Era de la început...tăcere ...iubire

Mulțumesc pentru apreciere.  
De fapt dragostea este elementul esențial din toate formele...de energie. Tot ce se vede conține iubire. Prin asta am dat curs dilemelor. Totuși rămân la părerea mea , statornică. Iubirea este motorul ce menține  echilibrul universului. Este o cheie...pusă subtil...in sufletul omului. E  ca o floare de foc, te arde plăcut pe interior, dar trebuie să o folosești cu înțelepciune neprovocand dezechilibre. Iubirea nu ingrădește,  ea eliberează,  te conectează cu tot, astfel putin câte puțin vei cunoaște toate derivatele iubirii...sunt foarte multe stări,  unele atât de stranii la prima vedere încât nu realizezi că fac parte din ea. Cel mai bine este ca fiecare să descopere prima dată  iubirea din interiorul lui apoi să privească spre exterior. Legea atracției rămâne valabilă. Ești ce gândești și atragi ce simți și dăruiești. Cine minte se va minți pe sine. Cine țese urzeli își va țese propia capcană. De la vis la realitate este exact cât este de la cauză la efect. Ai grijă ce gândești,  roadele gandurilor rămân faptele.

UNU...Întreg
În tine am pus marea...sărutul
Cu valuri  împodobite...te îmbrățișez
Am ars catargele navei să fac o punte...spre tine,  
...insula plăcută...a plăcerii divine
Te-am atins in mii de feluri...nevăzute
Să mă simți in adâncul tău pur...de cristal auriu
Am deschis toate scoicile  sa pot aduce perle,  coapselor tale ...umede
De vrei sa mă naști...prinde-mă...iubito
Când voi veni să îți fur...cu tot cu uscat...trupul
În adâncuri ...Sunt eu...doar nisip scăldat de gânduri
Din explozia  plăcerii tale ...renasc, apoi...
Te strâng...ca un vânt al imbrățișării ...te adun
În ochiuri de apă ...suflet albastru am pus,
Doar pentru tine...sunt UNU intreg...

Marea ...sunt eu...
Am coborât în tine...de multă vreme
Să-ți preschimb tristețea... în zâmbet
Un semn...lăsat fără cuvânt
Te-am adus din adancuri pe înălțimi
Să învețe tristețea sa zboare...printre lumi
Fără înțeles...nu ai uitat nimic esențial
Știi boala aia ciudată...de care suferi?
Marea sunt eu ... pretutindeni, priveste-mă, simte...
Mai vrei sa te vindeci?

În doi...departe

Azi eu m-am dezbrăcat de noapte...Să îți pot aduce ziua...cu simțurile  
Colind prin tine si caut valea  fierbinte...agățată între coapse  
Desen cu nuanțe...fără respirație, mă  adâncesc ...
În respirația ta ...de flori...
Covor îți  este trupul...așezat peste mine...prăpastie
Pășesc...șerpuind iubirea...în doi...departe
Revin...din adânc...uneori

Da. Si mie imi plac versurile lui.

Mda... Io as cauta dealul fierbinte, cocotat intre coapse... sau mai bine-l las nealpinisit.

Ma bucur ca va place ce transmit prin poezie...
Multumesc pentru aprecieri...astept(accept si critici)

Re....simbioză...

Să fiu trist niciodată...am...
Și  tot vreau marea ta...cu fructe...stele...căluți...
Aleg taina  scoicilor...din care tu ai crescut...perlă
Luată-n brațe...de valuri , dorință
Îți  aud inima...În bătaia vântului auriu
Aleargă   marea căluții perechi... în sidefiu
Îmi prind nisipul pe tălpile grăbite...când...
Vreau să te întâlnesc  ...la apusul mării violet
Într-un sărut sărat...cu stele rebele...prin galben
Scuturate de îmbrațișările noastre...prăfuite... în timp
Nuanțele noastre rămân.... o simbioză unică

Prima data m-am uitat in dex sa-mi reamintesc ce inseamna simbioza. Dupa aia m-am gandit ca titlul poeziei ar merge Relichenire. Apoi m-am intrebat ce ar fi scoica lui pitu. Ea fiind perla. Apoi, spre final, mi-a trecut prin cap ca saliva contine clorura de sodiu, desi eu credeam ca are proportii mari de miere de albine. Concluzia am tras-o: eu sunt parazitul din cochilia lui pitu care am produs perla.

Si perla aceasta pe care am scris-o, poate fi transpusa in versuri albe. Cu cerneala simpatica.