Intre critica si admiratie

 Mi-a placut foarte mult scriitura, Aella!
Il admir pe Plesu, am evitat sa aflu prea multe despre aspectele politice tocmai pentru a fi sigura ca imi pot pastra admiratia.In opinia mea, este un mare om de cultura si spre deosebire de altii, are simtul propriei sale valori nedistorsionat.

Azi am recitit povestea adevarata a vietii lui Hasdeu, si, ca de fiecare data, ma trec fiori. Prima reactie e de neincredere, gandindu-te ca durerea i-a luat mintile unui tata, dar statutul lui ca persoana, un om extrem de serios si ceea ce a realizat la indemnul fiicei lui, dupa moarte, te fac sa nu mai stii ce sa crezi.

In prologul pe care l-a scris pentru lucrarea sa, "Sic cogito", Hasdeu se confeseaza:

"Trecusera sase luni dupa moartea fiicei mele. Era in martie: iarna plecase, primavara nu sosise inca. Intr-o seara umeda si posomorata sedeam singur in odaie langa masa mea de lucru. De-nainte-mi, ca totdeauna, era o testea de hartie si mai multe creioane. Cum? nu stiu, nu stiu, nu stiu, dar fara ca s-o stiu, mana mea lua un creion si-i rezema varful de luciul hartiei. Incepui a simti la tampla stanga batai scurte si indesate, intocmai ca si cand ar fi fost bagat intr-insa un aparat telegrafic. Deodata mana mea se puse intr-o miscare fara astampar. Vreo cinci secunde cel mult. Cand bratul se opri si creionul cazu dintre degete, ma simtii desteptat dintr-un somn, desi eram sigur ca nu adormisem. Aruncai privirea pe hartie si cetii acolo foarte limpede:

"Je suis heureuse; je t'aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu" - (Sunt fericita; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui sa-ti fie indeajuns. Iulia Hasdeu)

Era scris si iscalit cu slova fiicei mele. Ce sa fie? O va spune aceasta carte."

N-au cum sa nu te treaca fiori...
Nu m-as aventura pe caile spiritismului, nu sunt in masura sa o fac...faptul ca Hasdeu era o personalitate marcanta si ca era ancorat in realitate in alte planuri ale vietii sale, nu inseamna ca nu putea avea accese borderline sau psihotice declansate de moartea fiicei sale.
Este o poveste foarte trista si cred ca mai putina genialitate ar fi fost benefica in cazul lor