Intre critica si admiratie

Fotohobby.....Sa inteleg ca Paunescu nu iti spunea nimic?

Paunescu poetul da. Paunescu versificatorul nu.

Cu oricare carte a lui ai alege sa imi dai in cap, in mare parte ar suna a gol. Daca lasam la o parte manuscrisele, publicistica si poate chiar proza, poeziile lui Eminescu incap intr-un singur volum. Intr-un volum mai gros ar incape si proza alaturi de poezie. Paunescu a trait de doua ori durata vietii constiente a lui Eminescu, dar a publicat un intreg raft de carti. Si daca nu ma inseala memoria, cu exceptia volumului autobiografic "De la Bârca la Viena", toate sunt volume de versuri. In fiecare dintre ele exista cateva diamante, ingropate intr-un munte de simple versificatii. Chiar faptul ca a considerat nimerit sa isi scrie autobiogafia la 40 si un pic de ani explica incapacitatea sa de a se autocenzura din punct de vedere valoric. Dar nu vreau sa te supar si nici sa te intristez mai mult, asa ca voi da un citat si din Paunescu. Este vorba de finalul unui sonet al carui titlu nu imi vine acum in minte (a aparut in volumul "Iubiti-va pe tunuri", dar nu reusesc sa-l gasesc acum in biblioteca). E un citat care se potriveste la fel de bine aici la "Literatura" cat si la "Politic si social".

P.S. Am auzit astazi pe cineva spunand ca dupa el Paunescu a fost cel mai mare poet roman dupa Eminescu. Daca nu m-au inselat ochii si urechile, cred ca era Dinu Sararu si in acest caz s-ar explica afirmatia. Pentru mine insa, locul acela este ocupat de Nichita Stanescu.

"Sută de lei, bancnotă a României
Ca-ntr-o coincidenţă de destine
Bălcescu care-i zugravit pe tine
Muri ca un martir al sărăciei."
A. Păunescu

Doar chipul de pe bancnota s-a schimbat...

E doar parerea ta!
Tu nu intelegi ceva si eu nu ma obosesc sa iti explic.

Nu e nimic de explicat...doar de simtit..pentru cei ce pot...

atat de simplu a scris:Tu nu intelegi ceva si eu nu ma obosesc sa iti explic.

Multumesc pentru "gentiletea" intentiei tale.

sunt de acord ca lucrul facut (aka poezia) depaseste faptuitorul.
dar de am nimerit topicul (pareri despre...) mie nu mi-a placut niciodata omul paunescu. aici e un articol cu care as fi de acord.
Arunc si eu responsabilitatea pe altul: sa-l ierte Dzeu.

probabil imi lipseste gena poetica
ce voiam sa zic e:
nationalismul nu mi se pare o chestie prea desteapta
colaborationistii sunt iertati printre ultimii, istoric vorbind

Opera transcende autorul/ii
Nu imi vine sa cred ca noi romanii suntem niste consumatori in masa de poezii . Multa aura i s-a rasfrans si de la cenaclul acela, unde multi cantau (de voie) pe versurile lui. Cand se combina mai multi artisti, textierul ramane in mod normal nevazut, doar de e si regizor (cazul nostru), poate stabili 'cine e sheful'. sa explicitez, sa zicem cuiva i-ar place cum suna o melodie (de ex asta) si o asculta ceva timp. Isi pune oare intrebarea cine a scris versurile?! de obicei nu, se pp. ca cine canta a si scris, sau oricum se asimileaza cantaretului. iar la un cantec ca acesta, conteaza cine e autorul, apoi chiar cine canta?! sau mai degraba conteaza produsul finit , opera.

Nimeni nu e p(r)o(f)et in tzara sa. Ce ne facem cu poezii de genul acesta:
Întreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou
Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Renaşte-n mine însumi şi ultima celulă.

De ce ar fi mai poezie una decat alta.
Cum ziceam, colaborationistii, lingaii -cat or fi fost ei de culti sau destepti, si oricat de promovati media - nu pot fi iubiti chiar de toata lumea, iata si acilea un ex.

Din pacate nu era strop de ironie in ea. A pastrat aceleasi sentimente fata de comunism si de "tovarasul" si dupa 1990 si asta nu din cauza animozitatii cu care a fost tratat in primii ani. De altfel, cand s-a inscris intr-un partid, s-a inscris in partidul comunistoid al lui Ilie Verdet. In ziua in care a murit, Dinescu a spus despre Paunescu un lucru mai putin cunoscut. Si anume ca la inceputul anilor 70 la o sedinta a Uniunii Scriitorilor la care a participat si "tovarasul", Paunescu a fost singurul scriitor care l-a contrazis si inca foarte vehement, incat "tovarasul" a plecat foarte enervat de la Uniune. A fost nevoie sa mearga la el Zaharia Stancu sa il mai imbuneze. Din pacate insa, din acea cearta, s-a nascut o mare dragoste. A lui Adrian Paunescu fata de Ceausescu.
Atitudinile critice ale lui Paunescu din Flacara, precum si ironiile din spectacolele cenaclului erau adresate intotdeauna activistilor locali de partid, lucru care ii convenea de minune lui Ceausescu mai ales la inceputul anilor 80, cand introdusese "rotatia" cadrelor, primii secretari de partid fiind mutati dupa cativa ani in alt judet si pe alte posturi pentru ca sa nu acumuleze cumva o influenta prea mare in partid si sa ii pericliteze pozitia.
Cum spuneam, din pacate versurile si odele dedicate "tovarasului" reflectau sentimentele sincere ale lui Adrian Paunescu fata de Ceausescu si regimul lui.