Invatamantul romanesc.....incotro?

Este interesanta si este obligatorie, cuvantul optional este folosit cu alt sens de onor ministeru'.
Da' nu vad de ce nu se invata la istorie, ca tot istorie este.

LACUNE [NECESAR- EXISTENT = LIPSA / LACUNA] lipsa de viziune ,misiune, scop, structura gresita, programe, metodici, planificari, manuale , cele trei forme de educatie 1 acasa [7 ani] 2 scoala [12 ani] 3 strada [ restul vietii], ANOMIA, ne nastem dependenti de 1 frica 2 spaima 3 teama, control total prin dezinformare, diversiune, cenzura a individului , grupului ,populatiei , dezvoltarea spiritului de turma in fabrica de opinii a mass mediei , analfabetism cronic , delimitarea sociala, tinerii introdusi in tunelul sperantei [ luminita de la capat ], invatati sa reactioneze emotional, sentimental, afectiv - gandirea libera  este periculoasa pentru guvernanti [ decalogul lui chomsky - manipularea holistica]........................

Chiar ma asteptam sa gasesc ceva negativ aici.Mi-a fost nu stiu cum sa si intru.Acum, ma bucur ca am facut-o.   Ma refer la ultima postare.

Interesant si frumos! Acuma sper ca unora sa nu le miroasa a catrinta...    

Ei, nu se va intampla asta la nivel national.Ca idee e frumos: mai exista si astfel de initiative.

Ce tare ar fi asa o initiativa la scara nationala     Desi sigur s-ar decolta iile pana pe la sfracuri si s-ar scurta fustitele pana la fundulet    Insa ar fi o idee de aplaudat, eu as fi fan   

Mai exista si lucruri bune:

http://www.ziaruldevrancea.ro/educatie/97455-%E2%80%9Cmedita%C5%A3ii-la-biseric%C4%83%E2%80%9D,-un-proiect-unic-%C3%AEn-%C5%A3ar%C4%83,-care-a-dat-14-studen%C5%A3i.html#!

Am trait s-o vad si pe-asta : O profesoara de limba romana isi cere scuze elevilor care au sustinut examenul de capacitate. Mi se pare onorabila si de bun simt, dar nu inteleg de ce nu se fac auziti mai multi reprezentanti ai breslei in cauza, ei fiind singurii in masura sa schimbe ceva.
"Dragii mei prieteni,
Nu știu dacă interesează pe mulți dintre voi examenul de la sfârșitul clasei a opta, dar pentru că n-am vreun blog, ziar sau emisiune TV, vă scriu vouă, poate transmiteți mai departe… Ar trebui să schimbăm ceva, cât încă se mai poate.
Aud mereu discursuri despre cât de bine și de mult învățam noi sau alții mai în vârstă decât noi pe vremea comunismului și despre cum nu învață generațiile actuale, care nu au moral și prințip… De fapt, generațiile actuale sunt mult mai inteligente decât noi și e vina noastră, părinți și profesori, că nu le oferim ce le trebuie. Priviți-vă copiii, să nu-mi spuneți că nu știu mult mai multe decât știați voi la vârsta lor…
Să mă întorc însă la proba de română de la examenul de luni. Sunt profund dezamăgită de subiecte și de barem. Mă gândesc de două zile la copiii mei care au muncit foarte mult anul acesta și la cât o să fie de dezamăgiți. La Gloria, Tudor, Lidia, Laura, Oana, Antonela, Cristina sau Andrei și la mulți alții, care, probabil, vor lua note sub așteptările lor și mai mici decât nivelul lor real. De ce? Din vina celor care au conceput subiectul, baremul, din cauza viziunii celor care conduc învățământul sau, mai bine zis, a lipsei lor de viziune. Concluzia va fi, sunt sigură, că suntem mai proști decât cei din Occident și că profesorii sunt slab pregătiți, că nu știu să-i învețe, dar nu-mi spuneți că nu știți copii care, în orice parte a Europei s-ar fi dus, nu s-au înscris într-o clasă superioară celei din România. Avem, de fapt, probleme cu marea cantitate de informații, cu subfinanțarea învățământului, nu cu deșteptăciunea copiilor noștri. Eu cred că guvernanții noștri ne spun „proști” pentru că așa suntem mai ușor manipulabili.
Așadar, copiilor li s-a dat să-și spună părerea despre mesajul unui text liric, la prima vedere – Rânduri pentru Anul Nou, de Minulescu. Textul era mult peste nivelul de vârstă și capacitatea de înțelegere a unui copil de 14 ani, iar eu am în programă o singură oră pe an în care îi învăț să-și exprime opinia în legătură cu o temă oarecare. Cei care fac asemenea subiecte nu știu asta? Textul nu avea prea multe figuri de stil, ca să le poată comenta, lucru pe care copiii l-au învățat. Așadar, viața mea depinde de înțelegerea unui text al unui poet simbolist. De-aș fi avut un pastel, măcar o poezie de dragoste, ceva ce pot „vedea”, înțelege…
Apoi, li s-au dat sinonime… pentru „fiindcă”, copilul a scris „deoarece”, dar și „pentru că”. Numai că această expresie nu apărea în barem și multe profesoare nu au luat răspunsul în considerare, „pentru că e locuțiune”. Baremul ar trebui să epuizeze toate variantele de răspuns, nu să lase profesorul să aleagă. Eu le-am dat punctele, alții nu. La fel, pentru „cer”: în barem apăreau „solicit”, „pretind”, dar, judecând contextual – „Ai auzit ce-ți cer?” –, copilul a scris „vreau”, „te rog”, cum mi se pare și firesc. În fond, nu soliciți de la Anul Nou să fie neprihănit… A rămas, din nou, ca profesorul să aleagă. Eu am dat punctele, alții nu.
Următorul exercițiu le cerea să prezinte rolul virgulei, iar explicația era că apărea „o construcție în cazul vocativ”. Dar mulți copii au scris „construcție incidentă”. N-au luat cele 6 puncte, deși, conform Gramaticii Academiei, pe care cei care fac subiectele n-o consultă, construcția incidentă cuprinde vocative! Se scrie asta, negru pe alb, la pagina 741, vol. 2.
Al treilea item se referea la măsura versurilor. Dacă n-ai numărat corect silabele o dată în viața ta, ai pierdut 6 puncte, mai mult decât valorează singurul exercițiu de morfologie, pe care o studiem 8 ani, în sute de ore…
Și, dacă tot veni vorba, dacă n-ai scris un adjectiv propriu-zis, nu iei nimic, pentru că nu știi să le diferențiezi pe acestea de cele provenite din participiu. Dar, în aceeași Gramatică mi se spune, la pagina 141, vol. 1, că adjectivele propriu-zise includ și participiile și gerunziile adjectivizate. Ce facem!? Mie mi se pare important ca un copil știe să recunoască adjectivul, prepoziția, dar eu nu pot să-i dau nimic, nici măcar amărâtul ăla de punct, dacă n-a scris „prepoziție simplă”!
La subiectul al doilea apare un text nonliterar scris de Corina Zorzor. I-or fi cerut acordul ca să-i folosească textul? Cerințele nu privesc înțelegerea textului, așa cum ne lăudăm că o facem, având ca model testele PISA, ci, poate, atenția. Foarte mulți copii n-au formulat enunțuri corecte, pentru că au fost induși în eroare de întrebare. Ei, ne mai încurcăm cu chestii de-astea…
La al cincilea item erau două subordonate care puteau fi interpretate diferit. Prima, temporală sau condițională, dar și ultima, indirectă sau de scop. Îmi amintesc scandalul de acum doi ani, când propoziția a fost clar subiectivă, dar s-a corectat, până la urmă, în două feluri. De ce nu și acum? Merge, la fel de bine, „îl încurajează pe cititor la…” ca și „îl încurajează pentru a înțelege”.
Tema compunerii libere a fost nemaipomenită. Cât or fi stat să se gândească la asta? Copilul să prezinte o întâmplare petrecută în timpul participării la o întâlnire cu un scriitor contemporan! Cei mai mulți copii n-au scris cele 10-15 rânduri necesare. S-au întâlnit cu scriitorul contemporan fără nume, celebru, Dan Puric, idolul mamei, Andrei Pleșu/Pleșa, Mircea Dinescul cu fular alb, Andreea Esca, Mircea Cărtărescu, Nichita Stănescu – o ea!! –, dar și cu Mihai Eminescu, Creangă, și i-au pus întrebări și au fost emoționați. Ce-ar fi putut spune mai mult? Am găsit o singură lucrare în care apărea un șoricel la prezentarea cărții marelui scriitor, sedus de mirosul de cașcaval al unei cărți culinare. Vina nu e a lor că nu știu niciun nume de scriitor – unii mai știu –, pentru că cei care apar frecvent la televizor nu sunt scriitorii, oamenii de cultură etc., ci oameni de un cu totul alt gen.
E, așadar, vina noastră, a celor mari, că tolerăm un astfel de sistem și suntem parte a lui, și eu îmi cer iertare față de Cristi, Alberto și toți ceilalți copii „ai mei” că nu i-am învățat altceva, nu știu nici eu ce, care să le fi adus o notă mai mare la un examen atât de important pentru ei. Îmi cer iertare în fața inteligenței lor, a zâmbetului lor, a ochilor înlăcrimați cu care vor privi notele. O să-i privim și pe aceștia plecând în alte țări, care nu-i vor considera proști, ci buni de muncă. Vor fi și doctori, și ingineri…
Și astea n-ar fi decât câteva probleme legate de acest examen. Sper că nu v-am plictisit. Nu-mi spuneți că nu vă interesează, pentru că și copiii voștri o să crească."
Carmen Stoica, profesoară la Școala 99, București

Pai nu trebuie. In clasa a V-a deja stiam sa scriu ca acum, ma rog, ceva mai bine , si participam la prima olimpiada de romana, fara a face nu stiu ce pregatire speciala (desi ar fi trebuit). Pana si elevii mediocri stiau sa scrie corect, erau putine exceptii care sa scrie in halul in care se scrie acum, si asta inca de la gimnaziu. Acum, astia care nu stiu a scrie (corect) au studii superioare si aroganta pana la nori. Asta e. Las' sa ajunga ministri!

Mi-am facut curaj inainte de a citi ce ati scris pe aici. Pertinente comentariile.
Intr-o epoca a facebook-ului,o profesoara dintr-un satuc de langa Iasi s-a adaptat, oferindu-le elevilor o lectie de limba romana chiar pe site-ul respectiv.

"Dragi elevi,
Desi va bat cam 9 ore pe saptamana la cap (va multumesc pentru prezenta de 100% la cele 5 ore de pregatire suplimentara saptamanala, recunosc e o minune) stiu ca nimic nu are un mai mare impact asupra voastra ca facebook-ul si ale lui postari. Prin urmare, dati 'like' daca ati inteles si 'comm' daca aveti nelamuriri.
Corect este 'frumoaso!' nu 'frumoas-o!' si deja stiti din melodia lui Krem cine are cratima.
'Doar' se foloseste cu forma pozitiva a verbului, iar 'decat' cu cea negativa. (Ea are 25 de ani. Nu are decat 2 lei in buzunar.) Adverbul 'decat' se mai foloseste si atunci cand construim propozitii comparative de inegalitate. (Antonia este mai desteapta decat Inna.)
Atunci cand vreti sa fiti amabili cu doamnele si/sau domnisoarele, nu va adresati cu 'dragele mele'. Tocmai le-ati facut masini care scot apa de pe fundul unui rau. Corect este 'dragile'.
Atunci cand planificati o iesire la o cafenea sau la o cofetarie este impropriu sa spuneti 'cautam locatie'. Pentru ca nu inchiriati cladirea ca sa va petreceti restul zilelor acolo, ci beti doar un suc (nu altceva, sper). 'Locatie' inseamna spatiu pentru inchiriat.
Corect este 'Ce faci, papusa?' nu 'Ce faci, papuse?'. 'A'-ul din final nu este taranesc, asa cum v-ati fi asteptat. Sfatul meu este sa gasiti un apelativ ceva mai original (mai spesal) daca nu vreti sa vi se raspunda cu 'Bine, papusel.' plus un ghiozdan sau o geanta in cap.
'Serviciu' si nu 'servici' - fie ca e vorba despre locul unde va veti castiga painea (daca promovati examenul de evaluare nationala) sau serviciul de cafea pe care mama il va arunca in capul vostru, pe langa alte obiecte avute la indemana (daca nu il promovati).
Structura 'Vizavi de problema discutata anterior...' poate fi tradusa doar asa: 'peste strada de problema discutata anterior...'. Pentru ca 'vizavi' nu inseamna decat 'peste strada', contrar parerii ca un cuvant de origine franceza poate fi abuzat cum avem noi chef. Daca nu aveti probleme peste strada, nu-l folositi.
'Sa aiba' si nu 'sa aibe'. Ca sa nu mai vorbim de si mai uraciosul 'sa aive'. De asemenea, 'Vroiam sa va rog sa ma invoiti...' este gresit. 'Voiai' sa spui ceva, iar eu voiam sa te exprimi corect si sa fii prezent la ora.
Stiti momentele alea in care cuvantul pe care il scrieti are ca ultima litera un 'i' si voi nu stiti daca trebuie sa stea singur sau sa isi mai aduca vreo 2-3 prieteni? Ei bine, totul este stiinta.
Pentru a nu fi incult, trebuie sa citesti.
Nu fi nerabdator, fii precaut.
Nu e important a sti cate postari sunt pe facebook intr-o zi, ci este important sa stii lectiile la limba romana.
Verbul 'a fi', de obicei, da cea mai mare bataie de cap - 'A fi sau a nu fi corigent, aceasta-i intrebarea'.
Se scrie 'fii', cu doi i, numai la:
- imperativ afirmativ: Fii cuminte!
- conjunctiv prezent, forma afirmativa si forma negativa: Vreau sa fii cuminte. Vreau sa nu fii obraznic.
- viitorul format de la conjunctiv: o sa fii, nu o sa fii.
In rest e 'fi', cu un singur i:
- infinitiv: a fi;
- imperativ negativ: Nu fi obraznic!;
- conditional prezent: as fi, ai fi;
- conditional perfect: as fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi facut;
- conjunctiv perfect: sa fi stiut, sa fi fost, sa fi avut;
- viitor: voi fi, vei fi;
- verb + FI: pot fi, poti fi, sa poata fi, sa poti fi, vei putea fi.
De asemenea, substantivele masculine cu radacina terminata in -i au la plural nearticulat -ii (i din radacina + i desinenta de plural) si la plural articulat -iii: copil - copii - copiii.
Copiii invata cu drag la limba romana (primul i face parte din radacina, al doilea i este desinenta de plural, iar al treilea i este articol hotarat).
Structura 'Aveti detalii in atasament' se regaseste in aproape toate mail-urile. Exista o problema totusi: atasament inseamna 'afectiune (puternica si durabila) fata de cineva sau ceva. - Din fr. attachement.' Asa ca daca nu vreti sa includeti sentimentele in afaceri poate schimbati structura in 'Aveti detalii in fisierul atasat' atunci cand va veti depune CV-urile."

Eu ma intreb cati au avut rabdare sa citeasca pana la capat? Eu n-am prea avut, dar am facut-o, totusi. Da, imi amintesc de o discutie legat de drage. Sincer, m-a derutat si pe mine formularea pluralului. Parca suna mai bine drage formularea formei feminine.[/i] Dragi ar corespunde mai bine pluralului de la masculin. Probabil ca de aici confuzia. Daca o iau acum logic, mi se pare corecta forma de dragile mele. Foarte corecta. Apoi, chestia cu vizavi, deja este ceva care ma exaspereaza: vizavi aici, vizavi dincolo, vizavi peste tot. De ce nu se poate folosi termenul : legat de? Vizavi vine din formularea vis-a vis (fata in fata). E o chesstie de loc, nu de parere raportata. Iar, decat si doar, chestii gresite frecvent, atasamentul la fel, desi pe acolo se scrie atacche file si nu atacche attachment, desi nu-s foarte convinsa ca asta ar fi posibil. Cat despre chestia cu i-ul, asta e deja matematica. Ori o stii, ori nu o stii, si de banuiesti a nu o sti, fii dragut si invata a fi un roman adevarat.