Din lirica internationala

Rezumarea primului mesaj :

Invata...


Invata de la ape sa ai statornic drum,
Invata de la flacari ca toate-s numai fum,
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi,
Invata de la stanca cum neclintit sa sezi,
Invata de la soare cum trebuie s-apui,
Invata de la piatra cat trebuie sa spui,
Invata de la vantul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin viata de neclintit sa treci.
Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat,
Invata de la nufar sa fii mereu curat,
Invata de la flacari ce-avem de ars in noi,
Invata de la ape sa nu dai inapoi,
Invata de la umbra sa fii smerit ca ea,
Invata de la stanca sa-nfrunti furtuna grea,
Invata de la soare ca vremea sa-ti cunosti
Invata de la stele ca-n cer sunt multe osti.
Invata de la greier, cand singur esti, sa canti,
Invata de la luna sa nu te inspaimanti,
Invata de la floare sa fii curat ca ea,
Invata de la oaie sa ai blandetea sa,
Priveste sus la vulturi cand umeri-ti sunt grei
Si du-te la furnica sa vezi povara ei,
Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor,
Invata de la toate, ca totu-i trecator.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci
Sa-nveti din tot ce piere, cum sa traiesti in veci.


(din lirica norvegiana)

Si eu raman la prima impresia si anume ca despartirea aia se dorea definitiva (din partea lui).Nu toate despartirile se produc in urma unor cuvinte grele. Uneori, preferi vorbe grele in locul unei indiferente aproape totale, deoarece atunci stii ca inca mai este vorba de pasiune.Tocmai asta face diferenta intre cearta si nepasare.
"Mi-a răspuns cu o voce străină", asta spune totul (dupa mine, evident).Omul iubit pe care nici ea nu-l mai recunoaste, strainul de langa ea are aceleasi cuvinte pe care le-ar fi avut fata de cineva aflat in aceeasi situatie.Nimic mai mult.Un strain induiosat oarecum de nevoia unui alt strain...Asta doare, nu cuvintele grele.

Inca ceva, nu este important drumul care a dus la ruptura, cele relatate in versuri sunt doar cateva amanunte.Nu pe asta s-a pus accent.Important e rezultatul: trezirea la realitate a unuia, recunoasterea greselii,durerea evidenta, neputinta si... trezirea la realitate si a celuilalt, eliberarea lui, de aici si puterea de a observa lucrurile marunte ( ca e fata dezbracata, ma rog).

Simplo , eu vreau sa le mai dau o sansa ,nu-mi plac finalurile nefericite , fie si intr-o poezie ,  tu nu si nu   ...  ma pot pune ? ... ai sa-mi spui sa am grija sa nu racesc    , asa ca nu mai insist   .

Cui ii plac finalurile nefericite?Dar se intampla.  N-am ce sanse sa dau eu.

De acord cu prima si  ultima fraza din rationamentul lui Pitu    ...

Atunci as intelege,Shadow, potrivit rationamentului tau si a ultimei postari ca detasarea duce la reinnoirea povestii de dragoste. Tot ce-ar fi necesar pentru o reimpacare e dulcea detasare.  M-am lamurit.  

Rainer Maria Rilke (n. 4 decembrie 1875, Praga, Imperiul Austro-Ungar - d. 29 decembrie 1926 în sanatoriul Valmont de la Montreux, Elveția) a fost un autor austriac și unul din cei mai semnificativi poeți de limbă germană. Pe lângă poezii, a scris povestiri, un roman și studii privitoare la artă și cultură. A făcut numeroase traduceri în germană din literatura și lirica altor națiuni, în special din limba franceza

Rainer Maria Rilke - Ingerii

Cu toti au buzele crapate
plutesc cu suflete deschise
Si-un dor nespus (ca de pacate)
le trece uneori prin vise.

Se-aseamana-ntre ei in trecat;
cant muti dumnezeiesc te-mbie,
ca intervale fara capat
in forta lui si melodie.

Doar cand aripa-si desfasoara,
sant trezitorii unui vant;
ca si cum Domnul, bunaoara,
s-ar strecura prin pagini bland,
cartea de taina a genezei
cu maini de sculptor rasfoind

Traducerea e de vina, nici nu prea are noima.  Ar fi mers mai bine Cant mut, dumnezeiesc, ii imbie, dar ce stiu eu?  

Serghei Alexandrovici Esenin,  (n. 3 octombrie 1895, d. 27 decembrie 1925) a fost un poet liric rus celebru. Născut într-o familie de țărani din satul Constantinovo (astăzi Esinino), regiunea Riazan din Rusia, Serghei Esenin a fost abandonat de părinții săi în copilărie și a trăit cu bunicii săi. A început să scrie poezii la nouă ani. Copil-minune al literaturii, în 1912 s-a mutat la Moscova, unde s-a întreținut muncind ca și corector la o tipografie. În anul următor s-a înscris la Universitatea de Stat din Moscova, unde a studiat un an și jumătate, ca student extern. În această perioadă a scris poezii inspirate din folclorul rus

Serghei Esenin - Ceata, vînt, zapada si tacere

Ceata, vînt, zapada si tacere,
Raza lunii fîlfîie tacut.
Inima c-o molcoma durere
Îsi aduce-aminte de trecut.

Spulberat, omatul se despica.
Pe-asa luna, eu, pe-ascuns iesit.
Îndesîndu-mi cusma de pisica,
Casa parinteasca-am parasit.

Iarasi sunt în locurile mele.
M-au uitat? Sau minte ma mai tin?
Stau mîhnit, ca un gonit de rele,
Reîntors la vechiul meu camin.

Cusma mi-o framînt fara cuvinte,
Sufletul prin gînduri mi-l desir.
De bunicii mei mi-aduc aminte
Si de-nzapezitul cimitir.

Toti vom fi acolo... Poti sa sameni
Viata ta cu rîs sau cu tumult...
Pentru asta trag asa spre oameni
Si-i iubesc pe toti atît de mult.

Pentru asta inima mi-i moarta
Cînd privesc al anilor prapad...
Vechea casa c-un dulau la poarta,
Parca stiu ca n-am s-o mai revad

Daca tot a amintit aella pe la Calendar de Francois Villon, mi s-a facut dor sa-l recitesc...

Versuri pe tabloul unui primitiv

Adam se deşteaptă; îl arde lin coasta,
Femeia din faţă senină-i zâmbeşte,
Uimit, el se-ntreabă, ca-n vis, ce e asta?
Bălaie şi goală, la ce foloseşte?
Deodată privirea în miez îşi ţinteşte,
Stă gol de răsunet o clipă; din casta
Fiinţa-i un licăr de jinduri ţâşneşte...

Iar Eva, pătrunsă de dulcea săgeată,
Vărsându-şi pe spate a pletelor unde,
Îşi plimbă surâsul cu-o graţie-nceată,
Pe sâni, peste coapse, pe trupu-i oriunde,
Să afle ce taină-i deschisă... şi, iată,
Ferindu-şi ruşinea cu palme plăpânde,
Mai mult o arată decât şi-o ascunde.

Cred ca fiecare parinte normal isi invata copilul numai de bine, poezia lui Kipling e superba, dar nu stiu cati oameni pot ajunge la atata intelepciune si maturitate incat sa urmeze aceste sfaturi.  
“DACA”!

De Rudyard Kipling, poet englez
Dacă-ţi rămâne mintea, când cei din jur şi-o pierd
Şi fiindcă-o ai, te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine, când alţii nu mai cred
Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,

Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,

Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea, taci
Şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,

Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,

Dacă poţi strânge toate câştigurile tale,
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă, de neizbânda ta,

Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav, o altă forţă nu-I,
Afară de voinţa ce le impune spor,

Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
Şi lângă şef tu umbli, ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,

Dacă ajungi să umpli minutul trecător,
Cu şasezeci de clipe de veşnicii,

Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Şi, mai presus de toate, un OM copilul meu!

Aa, un fleac! Astea le-am fumat de cand mi-au dat buletinul: de la 44 de ani!    

Un fleac?!? Esti ciuruit !