Din lirica internationala

Rezumarea primului mesaj :

Invata...


Invata de la ape sa ai statornic drum,
Invata de la flacari ca toate-s numai fum,
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi,
Invata de la stanca cum neclintit sa sezi,
Invata de la soare cum trebuie s-apui,
Invata de la piatra cat trebuie sa spui,
Invata de la vantul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin viata de neclintit sa treci.
Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat,
Invata de la nufar sa fii mereu curat,
Invata de la flacari ce-avem de ars in noi,
Invata de la ape sa nu dai inapoi,
Invata de la umbra sa fii smerit ca ea,
Invata de la stanca sa-nfrunti furtuna grea,
Invata de la soare ca vremea sa-ti cunosti
Invata de la stele ca-n cer sunt multe osti.
Invata de la greier, cand singur esti, sa canti,
Invata de la luna sa nu te inspaimanti,
Invata de la floare sa fii curat ca ea,
Invata de la oaie sa ai blandetea sa,
Priveste sus la vulturi cand umeri-ti sunt grei
Si du-te la furnica sa vezi povara ei,
Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor,
Invata de la toate, ca totu-i trecator.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci
Sa-nveti din tot ce piere, cum sa traiesti in veci.


(din lirica norvegiana)

S-o fi urmarit rima, dar asta nu mai inseamna ca e poezia autorului respectiv.  E o prelucrare a unei poezii.Ce-a vrut omul sa spuna si ce-au inteles altii... 

Incalcita poezie  ...

Vălul des mi-ascundea disperarea...

Vălul des mi-ascundea disperarea,
Faţa palidă, ochii fierbinţi...
Cu tristeţea-mi imensă ca marea
Am sfarşit prin a-l scoate din minţi.

Şi s-a dus pe o noapte cu lună –
Gura strînsă-ntr-un strîmbet amar.
Am fugit dupa el ca nebună,
Să-l ajung lîngă poartă măcar.

I-am strigat : «Numai eu sunt de vină.
Am glumit; dacă pleci, voi muri!»
Mi-a răspuns cu o voce străină,
Surîzînd: «Vezi că-i vînt. Vei răci!»

ANA AHMATOVA

sa inbunat Ralu...
a gasit iubirea oare?  
frumos scris poezia..

Cearta de-ndragostiti  ... si un verde ca mi-a pacut ... poezia ... si cearta  

Mie-mi pare a fi un mare final, nu doar o cearta.Cunosc atat de bine cum sta treaba cu vocea aia straina, vocea aia care rosteste niste cuvinte pe care le-ar rosti oricui in aceeasi situatie...  Cand iti pui (iar) sufletul pe tava intr-o incercare ultima, ai avea pretentia sa primesti mai mult. Uneori, insa, e prea tarziu pentru tot, chiar daca n-a trecut decat o noapte.Frumoasa poezie.  

Poate, Simpla, dar ii pasa totusi ca va raci.  

Si mie imi pasa de orice om pe care l-as vedea zgribulit, as avea aceeasi reactie.  Mai mult, in versurile astea, ea ii spune ceva si el da un raspuns fara legatura.E si mai clar:"buna ziua, bat pari". Evita un raspuns clar.De fapt, i-l da. 

mai degraba o-ntoarce ca la Ploiesti   un alt fel de-ai spune ''ma lashi? ''

Hai ca speranta moare ultima. Fiti si voi mai indulgente.  

Cand e cazul, sunt.Si aici nu-i vorba de indulgenta.Cand e clar, e clar.  

Subscriu la ce spune Simpla. Cum sa fi indulgenta cu nesimtitul ala Aella? Biata fata ravasita, disperata, aproape ii cerseste sa n-o paraseasca, iar ala zambind ii spune ca face guturai. Am patit-o si eu odata, ce urat a fost, am bolit cateva zile.   Dar a venit si ''satisfactia'', amara, tardiva si de 2 bani, cand peste aproape un an se ruga el de mine. A fost prima si ultima mea lectie, urata si de neuitat. Daca as fi stiut pe vremea aia, i-as fi aratat degetul.  
Parca simt nevoia de continuare la poezia asta frumoasa, prea mi-e mila de fata aia.  

Nu stiu daca simpla are dreptate dar eu sunt de acord cu ea in ce a spus

Doamnelor , da' v-ati aprins rau   ,  neplacute amintiri a starnit  versurile poeziei   .

Referitor strict la aceasta  , in unanimitate atzi criticat nu plecarea lui cat acele cuvinte   reci ,  impersonale , dar se putea si mai rau : o despartire definitiva se lasa cu vorbe grele peste care nu se mai poate trece ulterior , ori  finalul lasa totusi loc de impacare  .
Plecarea lui o vad ca o detensionare a momentului , chiar ea spune : ,, Am sfarşit prin a-l scoate din minţi '' , ori asta arata ca nu prea mai era loc de un dialog civilizat , ea vorbea si pentru el    ,  indiferent cine ar fi fost vinovatul ...

''Numai eu sunt de vină. Am glumit; dacă pleci, voi muri! ''  , arata ca sentimentele sunt puternice  dar nu suficient incat sa-i fi temperat  supararea si tonul , dar si faptul ca el tace  , probabil recunoscandu-si parte din vina  inseamna cam acelasi lucru : tine la ea si nu vrea sa escaladeze si mai mult  conflictul .

Asa ca raman la prima impresie : cearta de indragostiti   ...