Despre nesimtire

Eu zilnic intru in contact cu foarte multa lume, oameni normali, cu bun simt, si oameni care n-au auzit de cei 7 ani de acasa. La prima ora a diminetii se gaseste cate unu' sa-ti strice ziua. In microbuz se pot intampla multe. De exemplu: nimeresti langa unu care tot drumul vorbeste la telefon, una care sparge seminte langa tine, una care n-are loc doar pe scaunul ei si te lipeste de geam, unu din spate care te impinge cu genunchii in coaste....si exemple sunt destule.

Intr-o seara in linistea din microbuz se trezeste unu' zicand: " ba, care te-ai descaltat ? ca pute a picioare"
De atunci, de fiecare data cand soferul nu este in toane bune, il intreb: "imi dai voia sa ma descaltz?" si ii trece supararea instantaneu.

Care sunt nemultumirile voastre?

Eu am o problema cu caseritele . Majoritatea se cred director de banca, te fac sa astepti cat ele vorbesc la telefon, vorbesc prea incet si daca le ceri politicos sa repete, repeta strigand, de parca ai fi surd.

Sa va spun despre nesimtirea celor  care suna si au impresia ca ai timp de stat la povesti cu ei. Cand le spui sa faca rezumat la rezumat se supara pt ca ei nu sunt capabili  sa sintetizeze o idee, si trebuie sa-ti spuna si tie lucruri care n-au nicio legatura cu treaba pt care apeleaza la tine.

Sa va mai spun despre alti nesimtiti care vin si se baga in sufletul tau sa vada ce ai tu pe monitor, sau despre cei care vin si vorbesc tare la telefon in birou cand tu trebuie sa te concentrezi.

Eu am o problema cu cei care locuiesc la vila, bloc (sau unde or mai fi stand) si scot cainele pe trotuar sa-si faca treburile .... iar eu care trec pe acolo trebuie "sa-mi incant" nasul si privirea cu ce au lasat ei in urma.....

Mai bine de mine ca nu prea ma uit pe unde merg. Intr-o zi am trecut pe strada pe langa mama si n-am vazut-o.

dacă tot e pus subiectul la social oare nu ar trebui tratat ca atare? v-aţi gândit unde găsim "nesimţirea" cu precădere? categoriile de vârstă, statut, sex ...cine e mai nesimţit ca cine? Ce răspuns avem la întrebarea "oare de ce?". Cu simpla constatare nu faci mare lucru, dacă ajungi să înţelegi anumite lucruri, chiar dacă nu le poţi schimba, măcar ştii cum să reacţionezi: milă, empatie, toleranţă, dispreţ ...

Pe undeva pe la jurnalul de bord cred, am incercat sa schitez un raspuns la o intrebare similara Celine.
Sunt de acord cu tine, cu simpla constatare nu rezolvi nimic, o atitudine se impune. Si este evident cred, ca suntem cu totii responsabili de asta.

snow, da, m-ar interesa opinia ta, poate mă ajuţi cu un citat.

E ultima postare de pa pagina 2 a jurnalului de bord.
Dar e mai mult o parere nu o opinie, o rabufnire a neputintei contra nepasarii.

oare injuratul o fi semn de nesimtire?! semn de violentza descarcat verbal?!
sau o fi limbaj specific 'de grup'(sample: se intampla sa tragi o sudalma la volan), haita
Probabil femeile nu prea injura.
Problema mea: sunt oripilat de vedetele astea de carton antiputere ce fura stenogramate public ... oameni de tip chireac - ce vb. cu emfaza sau miliardari gen sov... vorbesc groaznic in pv....

Vinovatii mei: familia si scoala
ele sunt responsabile mai intai, apoi vin mediul, 'viatza'

sa traim vorbind bine

pitulicea_de_stepa a scris:
Cum sa-i explici copilului tau ca nu e frumos sa folosesti cuvinte din carti?

Prin... teroare?

un atat de ce anume?
Tata nu sunt!

Si totusi, teroarea are rolul ei in educatie. Doar explicatiile si vorba dulce nu sunt intotdeauna eficace. A nu se intelege prin "teroare" "tortura". Aia e altceva. Avem atatia nesimtiti tocmai pentru ca nu se tem de nimic, nici macar de... ridicol.