Despre inteligenta si fericire

Dincolo de plagiat, tema mi se pare interesanta. Si as ,,broda" un pic pe tema ei. Ma gandeam ca termenul de ,,inteligenta" a capatat noi valente de cand Howard Gardner, un psiholog american, a venit in 1984 pare-mi-se, cu teoria inteligentelor multiple, care pare sa explice multe din asa-zisele ,,dileme" comportamentale cu care oamenii se confruntasera pana atunci. Pe scurt, omul a spus ca exista mai multe tipuri de inteligenta, - si putem enumera aici inteligenta matematica, cea lingvistica, kinetica sau emotionala.

Ei bine, asupra acesteia din urma as vrea sa ma opresc un pic. Din ce in ce mai des se masoara coeficientul de EI, ..emotional intelligence" , acea abilitate pe care o avem - sau nu - de a fi empatici, de a rezona cu cei din juri si a le intelege nevoile, alegand in deplina cunostinta de cauza sa venim in intampibarea acestora - ori dimpotriva, sa le ignoram. Ce legatura are ce am spus pana acum cu fericirea? E simplu. Eu zic ca poti fi fericit in momentul in care ajungi la performanta de a iesi din ,,sine" si a intinde o mana spre ceilalti. Fireste ca as mai putea deschide un milion de paranteze, si as putea spune ca fericirea e una dintre cele mai subiective notiuni. Se discuta intr-o vreme aici de implinire. Banii te pot implini financiar, insa nu stiu daca te pot face fericit.

Cred ca fericirea e o stare de gratie, un fel de ,,zbor" al fiintei spre cele care nu se leaga de facturi, orgolii, invidie sau gelozie. Si pentru asta e nevoie de o ,,educatie interioara" (mea culpa, chiar nu imi vine alt termen acum), un anume soi de disciplina care te directioneaza spre lucrurile mari, bune, si adevarate, care nu se vad decat cu inima, si pentru care ochii fizici nu au suficiente resurse de patrundere.

Ca sa conchid, cred ca fericirea se invata. Sau mai bine zis, drumul catre ea. Si asta tine de inteligenta lumnii din tine, ,,flacaruia din palme" cum ii zic eu.