Poezia culorilor

M-am chinuit mult sa-l tin
In pumn,un gandacel vernil
Si cum el nu prea avea stare
L-am lasat liber,sa zboare

portocaliu

Portocaliu e soarele de dimineata
Ce in fiecare zi ne trezeste la viata
Ne da lumina, caldura si ne rasfata
De-a lungul zilei, intreaga viata.

galben

Se intinde lanul galben de spice
Ca un imens ocean ai zice
Se leagana usor in vant
Apoi vor fi puse la pamant

alb

Alb e valul de mireasa,
Alba- i floarea din fereastra,
Albe sunt noptile mele,
Alba, luna printre stele.

albastru

Flori,de un frumos albastru am primit
Eu le spun Nu ma uita,asa mi-a venit
Sunt atat de micute si miros minunat
Si tot aerul din casa s-a parfumat

mov

In negru s-a imbracat lumea si este trista
Am pierdut iar o mare artista
Ia sa stins singura fara cineva aproape
Iar strigatul ei de durere sa pierdut in noapte.

cenusiu

V-ati pus in cap sa ma intristati. Dar nu ma las. 
Imi amintesc de-o zi de iarna
Copil eram, deh... nu mai sunt
N-aveam pe-atunci haina de blana
Nici rosu nu purtam, e-un amanunt. 

Verde

Ei, cu maro, alta-i povestea
Imi place mult, il am in stoc
Pacat ca tarziu aflat-am vestea
Ca de-l calcam, aveam... noroc. 

Ruginiu

Vine toamna, ruginiu e iar,
Poverile ce-mi stau in spate
Doar o blonda si-un pahar,
M-ar mai pune iar pe roate.

turcoaz

Blonda era iubita mea
Si oranj in obraji avea
C-o gurita de Venera,
De zici ca-i mitraliera.