Poeziile lui Valeriu Cercel

Rezumarea primului mesaj :

Aşa cum ştim cu toţi’, teribil e fumatul (!)
Vorbesc de sănătate, bani arşi pe ţigarete,
Iar dac-ar fi să-l laşi…m-apucă şi oftatul,
Chiar după ani, şi-n vis, ajungi să ai regrete ;

De douăzeci lăsat, io care n-am aprins
Ţigară sau chiştoc…să nu vă povestesc (!)
Pun bila jos, în pat, şi-asear’ cum stam întins
Ajung, prin ce noroc, în iad să mă trezesc :

La bar era deschis, non-stop, fără mişto,
Iar blondele m-au luat, şerpoaicele feline,
Să mor dacă vă mint, din uşă la tango
Prin fumu-nmiresmat de fine carpatine,

Grătarul sfârâia sub mici şi fripturele,
Iar halbele, în spume, curgeau ca la Ploieşti,
Romica fredona, da’ nicidecum manele,
Că, ce mi-a zis el, popa, de iad…erau poveşti (!)

Privind, însă, la toate, ceva m-a dezumflat…
Nici vorbă despre ei, dă-i dracului de bani !
M-am luat după nevastă şi nu am mai fumat…
Puteam să fiu pe-aici, de cin’sprezece ani.

Valeriu Cercel

Sa te trimitem la pension, la scoala de balet si maniere elegante?
Da' ce, ai dat anunt la mica publicitate?

ca ma vei induce in eroare !

(anunţ în ziarul local)

“Pierdut logodnicǎ în mall,
‘Nainte chiar de cununie,
Blondǎ-natur, cu capul gol,
Pantofi de lac şi pǎlǎrie”.

Ne-am cunoscut ieri dupǎ-masǎ,
Romantici, chiar la tribunal,
Ea divorţând (fire aleasǎ),
Şi io la fel, pentru-n scandal,

Am luat-o fǎrǎ protocol,
La reşedinţa mea de varǎ,
Cǎ locuiesc la un sub-sol
În casǎ la o verişoarǎ ;

Fata era de milioane (!)
(Douǎ din geantǎ i-am sǎltat)
Da’ cum sunt plin de ghinioane,
În zori, n-am mai gǎsit-o-n pat ;

Doar în pantofi şi pǎlǎrie
Plecǎ sǎraca dezbrǎcatǎ,
La mall, precis fǎrǎ sǎ ştie
Cǎ Visa…mi-era expiratǎ !

Valeriu Cercel

Cum se aşterne bruma pe cărare,
Aceleaşi amintiri mi-apar mereu,
De când eram prin clasele primare
Şi mai ales de-nvăţătorul meu,

Pe care noi, pe-atunci, îl respectam,
Şi nu îmi pare astăzi un mister,
Că mai nimic nu cred că învăţam,
De nu era şi aspru şi sever,

Chiar babele, moşnegii de prin sat,
Când îl vedeu îl salutau în cor,
Căci dumnealui, citit şi educat,
Era “domnu’ Dumitru’,-nvăţător”…

Doar popa-şi permitea, şi dom’ primar,
Căci ascultam şi noi pe sub fereşti,
Când se-ncingeau cu foc la un pahar,
Să-i spună “măi Mitică, să trăieşti !”

Iar noi copiii,-n clasă, hărmălaie
Făceam numai atunci, de ziua lui,
Când se-odihnea şi “Sfântul Nicolae”,
Cuminte, nemişcat, frumos, în cui !

Valeriu Cercel

Foaaarte frumoase. Pe cea cu logodnica m-am apucat s-o citesc ieri, dar dupa prima strofa m-au luat la treaba si-am uitat s-o termin, bine ca n-a furat-o nimeni.

Dor

Mă doare lutul prispei de acasă,
Îl simt departe, coşcovit, crăpat,
Mă doare gura lacomă de coasă
Şi lanul când se-alintă legănat,

Mă doare naiul, codrii verzi de brad,
Mă dor Carpaţii-ncovoiaţi de trudă,
Mă doare maiul cum bătea pe vad
Şi zeama aguridei, verde, crudă,

Mă doare şi troiţa din răscruce
Şi mielul fără vină-n primăvară,
Iar piatra, ce pe apă se tot duce,
Mă doare ca şi roata de la moară ;

Mă doare brazda, lama de la plug
Şi poarta ce prin daltă se ridică,
Mă doare carul, boii de la jug
Şi hora-n fiecare duminică ;

Mai fă o dată, Doamne, ce-ai făcut,
Înalţă-mi Soarele din nou peste colină
Şi prispa casei unde m-am născut,
Prin flori de zarzăr umple-o de lumină,

O zi mai dă-mi să scap de greul dor,
Cu iz de tei s-o cerni şi iasomie,
Iar pâinea caldă, scoasă din cuptor,
Să pot mânca din ea o veşnicie .

Valeriu Cercel

P.S.
Aceasta poezie scrisa de mine cu ani in urma, am gasit-o tradusa intr-un dialect ardelenesc
la :

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Poezia asta e superba!

Foarte frumoasa. Uite-asa ne-apuca si pe noi cateodata dorul de tara, sau de natura. O fi ceva ancestral.
Nu pot sa zic plaiurile pe unde-am copilarit, ca am copilarit in aglomeratia urbana.
Mi se pare mie, sau pe doua dintre linkuri poezia a fost postata comprimata (winzip, winrar )?

Asa mi se pare si mie ca apare mai comprimata putin pe acele doua siteuri (chiar daca nu stiu ungureste) numai ca ma simt si eu bagat in seama de vecinii nostri care m-au amestecat cu clasicii literaturii !

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Numai bine,
Valeriu

Pai eu cred ca nu degeaba, poeziile sunt de nota 10.

Si cand stau sa ma gandesc, in scoala, la limba romana aveam note mici, si de fapt, cea mai mare nota ce-am avut-o a fost 7, si aia...la purtare !