MARI SCRIITORI SI IUBIRILE LOR

Rezumarea primului mesaj :

MIHAI EMINESCU

         Se pare ca primul fior al iubirii i-a dat ghes poetului, pe la varsta de 16 ani, adolescentul de atunci indragostindu-se de o fata, ELENA, cu trei ani mai mare decat el. Moartea naprasnica si timpurie a acesteia ii va inspira lui Eminescu versurile din poezia "Mortua est".
         Pe la 18 ani, Eminescu se indragosteste cu patima si sub toate aspectele, nu doar platonic, de EUFROSINA POPESCU, o juna artista ce canta in trupa de teatru condusa de M. Pascali, in care si poetul a lucrat o perioada. Tanara femeie, de o tulburatoare frumusete, care purta numele de scena de E. Marcolini, era cu aproape 10 ani mai in varsta decat viitorul "Luceafar", dar n-a respins avansurile acestuia. Pana la reintilnirea cu VERONICA MICLE, din 1874, in viata lui Eminescu, care se mutase intre timp la Belin, incercand, a doua oara, sa-si duca la bun sfarsit studiile universitare, a existat, se pare, si o pasionala iubire berlineza.
         Identitatea acelei iubite nu s-a aflat, dar se stie ca una dintre iubitele lui Eminescu din acea perioada era MILLY, o croitoreasa cu ochi albastri. In 1875, chiar indragostit de Veronica Micle, Eminescu se va lasa cucerit de farmecele cumnatei lui Titu Maiorescu, MITE KREMNITZ (1852-1916), careia ii dedica poezia "Atat de frageda". Mite, desi maritata, a incurajat "curtea" facuta de Eminescu, realizand ca acest lucru ii va asigura si ei gloria postuma.
         Ultima lui mare iubire cunoscuta avea sa fie in anii petrecuti in Bucuresti, intre 1877 si 1883, una surprinzatoare pentru multi: CLEOPATRA POENARU, fiica pictorului C. Lecca si verisoara cu I.L. Caragiale. Aceasta Cleopatra era "o femeie planturoasa, cu doi copii mari", divortata dar suficient de fermecatoare, se pare, incat sa-i starneasca inima lui Eminescu. Pentru ea a scris "pe langa plopii fara sot". Totusi, cea mai stranie marturisire avea s-o faca Eminescu insusi: "Desi am fost de multe ori indragostit, sa va spun drept eu n-am iubit niciodata. Eu ma inselam pe mine insumi luand drept dragoste dorinta de dragoste, adica dorinta aceea de a ingenunchia in fata unei femei frumoase, pe care mi-o zugraveau imaginatia si simturile".
          DRAGOSTEA PENTRU VERONICA MICLE
         Iubirea fundamentala a vietii lui Eminescu a fost VERONICA MICLE (1850-1889), pe care a intalnit-o prima oara in Viena, in anul 1872, pe cand el se afla la prima incercare de a urma cursurile unei facultati. Cei doi se vor revedea in 1874, in Iasi, unde Eminescu a fost numit directorul Bibliotecii Centrale, depunand juramantul in fata rectorului Universitatii, nimeni altul decat Stefan Micle, sotul Veronicai. Relatia lor va fi complicata, plina de suisuri si de coborasuri, inclusiv, in 1881, de o cearta teribila, provocata de aflarea tradarii Veronicai, cu "prietenul Caragiale". De altfel, Eminescu l-a si agresat fizic pe Caragiale, in timpul petrecerii de Craciun, care a avut loc in casa lui Maiorescu. Desi au cochetat chiar cu ideea casatoriei, Eminescu si Veronics nu-si vor gasi linistea decat dupa moarte, Micle, nascuta in acelasi an cu el, alegand, la nici doua luni de la disparitia acestuia, sa se sinucida cu arsenic la Manastirea Varatec.

Adrian Paunescu mărturisea, într-un interviu acordat revistei „Tango", că a avut trei mari iubiri,sau mai degrabă „3,14". Fiecare femeie din viaţa sa a inspirat volume copleşitoare de poezii.
Adrian Păunescu a fost căsătorit de două ori, cu poeta Constanţa Buzea şi cu Carmen Antal. A avut şi copii nelegitimi, a căror identitate nu a fost niciodată făcută publică.
S-au aşezat, splendide, în rândul femeilor care l-au iubit şi care s-au făcut iubite ca nimeni altele, nume sonore sau mai puţin cunoscute. Poete mari, pe care istoria literaturii române le-a aşezat deja în pagini sau pe care le va uita, nedreaptă. Femei curajoase, demne, a căror viaţă nu poate să mai fi fost la fel după ce l-au întâlnit pe marele scriitor: cele două soţii, Constanţa Buzea şi Carmen Antal Păunescu. Şahista Margareta Mureşan. Ana Blandiana. Ioana Proca. Doina Aldea-Teodorovici. Carmen Bogorodea...
Vorbind despre despre numărul marilor sale iubiri, Adrian Paunescu spune: „e ceţos totul. Nu cred că ştiu să număr, nu în sensul că ar fi foarte multe... Cred că am avut trei mari iubiri. Deşi cred că sunt nedrept. Mai degrabă 3,14 - Pi. Şi nenorocirea e că femeile au orgoliul, cum au şi bărbaţii, să fie unicate, şi orice-ai spune de la 1 în sus e jignitor".

Fără a exagera cu nimic, putem spune că iubirile lui Adrian Păunescu au fost, parcă, toate blestemate. Nici una dintre femeile din viaţa regretatului poet - nici soţiile, nici amantele, nici măcar presupusa fiică nelegitimă - nu a fost iertată de soartă.
Mai multe aici : [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Nu stiu daca "blestemate" e un cuvant potrivit. Viata ne aduce tuturor si rele si bune...