Cersetorii, oamenii de langa noi.

Rezumarea primului mesaj :

Intalnim zilnic, ca ne aflam intr-un oras sau la sat, oameni batutzi de soarta.
Ne-am familiarizat, fac parte din cotidian, dar, trecem oarecum stingheritzi pe langa ei, intoarcem capul in alta parte daca ne cer ceva, ii injuram daca vor sa ne spele parbrizul sau le aruncam o moneda zicand: ‘’lasa-l asa ca e curat’’.
Intre un caine maidanez si un om al strazii cred ca multi dintre noi ar da o bucata de paine doar la primul. Uitam si e trist ca in fiecare om exista un suflet.



Acum vreo doi ani, inainte de Paste, eram intr-un hyper-market. Am avut o zi obositoare…peste o ora am facut de la casa si pana am trecut de controlul final ( aproape 30 de minute am asteptat la bancul de probe un angajat care nu mai venea).
Obosit, nemancat si in contratimp eram un pachet de nervi.
Imping caruciorul pana la masina si dau s-o deschid cand aud in spatele meu : ‘’boierule, fa-tzi pomana cu mine ca te-a ajuta bunul D’zeu’’
‘’In p’ ma’ti cu D’ul tau cu tot’’ sau ceva apropiat mi-au fost vorbele pe cand ma intorceam….o cersetoare, undeva peste 30 de ani, cu ambele maini si un picior deformate, cu un ten prea deschis sa fie tiganca la origini si doi oki albastri, mari, frumosi dar inexpresivi, ca de ghiatza.
‘’Boierule, nu’mi da nimic insa nu ma injura de mama, nici nu stiu daca traieste…daca o cunosteam poate nu eram asa’’……si mi’a intors spatele indepartandu-se schiopatand.
Daca-mi dadea o palma cred ca ma simtzeam mai bine….
Am ajuns-o din urma, am scos un ban din buzunar si’am zis ‘’iarta-ma’’….mi-a multumit in putine cuvinte fara sa ma privesca si si-a continuat drumul .
Trec mereu prin locul acela.
Ceva m-a impresionat la femeia aceea.
N-am mai vazut-o niciodata.
Un destin printre atatea altele ….

atat de simplu a scris:Cine suntem noi sa judecam?

Simplu, suntem cei responsabili de aceasta situatie!

Vrei sa spui ca ar trebui sa il judec pe un om dupa cum isi cheltuie banii?E o mare risipa sa stai sa judeci pe altul si sa nu incerci macar sa il si intelegi...ca, daca, l-ai intelege poate i-ai da dreptate...in cazul asta gestul tau de a-i da bani ar fi luat ca un fapt pozitiv.Daca nu esti capabil sa te pui in pielea celui care a ajuns in ipostaza de a cersi, ce rost mai are sa judeci?Ca sa te flatezi ca ii esti superior si ca nu esti tu in locul lui?Vorbesc la modul general.
Cand ajuti un om in nevoie, iti indeplinesti o datorie de bun crestin..ce face omul ala cu banii e strict problema lui sau pacatul lui, daca e cazul.Dar nu eu trebuie sa stabilesc asta.

Problema esteca...nu ar tre sa existe cersetori, oameni ai strazii... Societatea, statul ar tre sa aiba grija de cetateni.

ce ganduri frumoase de dimineata
pai statul are grija..exista ajutor pt somaj, alocatii pentru copii..

ajutor de la stat??...praf in ochi...sa fim seriosi

Cu riscul ca o sa ma credeti rea, eu nu mai dau bani cersetorilor, cu exceptia oamenilor in etate...ei si-au facut treaba si nu e vina lor ca traiesc in mizerie.
Eram in centru , tocmai iesisem dintr-un magazin cu ceva rest in mana si un copil de vreo 12 ani cersea, asa ca i-am dat lui banii si am mers spre masina. Dintr-o data a inceput sa ma injure si sa tipe in gura mare ca sunt zgarcita, ca la asa masina eu ii dau doar 3 lei ...de atunci gata cu datul.
Nu am o masina chiar asa extraordinara

Sunt cersetori si cersetori...Inainte de 89,nu erau prea multi pe strazile noastre.Atunci iti puteai permite sa le dai cate ceva...alta epoca,o sa spuneti.Desigur,doar ca vremurile s-au schimbat,pe o parte in bine,pe alta din ce in ce mai rau.
Azi n-ai unde sa te intorci,fara sa dai de ei...ca ti-e si mila,ti-e si ciuda iar intre aceste sentimente,alegi sa mergi mai departe...nici nu mai sunt posibilitatile de altadata (ma refer la marea masa a populatiei).Si totusi mi-.e mila de persoanele in varstra,care nici macar nu au curajul sa intinda mana,doar stau pe strada.De regula prefer sa cumpar si sa le dau alimente (acestora),altora nu si nici intodeauna.
Dar sunt cersetori pe care i-as trimite undeva,sa nu-i mai vada nimeni...intre acestia si un caine,aleg cainele.
Desigur ca si societatea e de vina pentru asta sau mai exact,legislatia si toleranta....cred eu.
Am stat in Italia o perioada,la Roma nu trebuia sa vorbesti romaneste pe strada sau sa circuli de una/unul singur...si erau ciuturii din Romania.
Cand am venit in Spania,m-am bucurat iesind pe strazi si nevazand cersetori...azi e plin de ei si aici.Culmea e ca o duc mult mai bine decat cei ce muncesc.O duceau e corect spus,pentru ca s-au "trezit" acum si autoritatile spaniole si nu le mai permite cersitul in toate locurile publice.
Nu-s atat de milostiva incat sa-mi pese de toti,nu-s atat de buna incat sa - mi fie mila sau sa-i ajut pe toti...(Off topic - prea multi sunt si cei care nu se mai pot trata in Romania si cersesc (e un fel de a spune - cer) ajutorul ,alta categorie de cersetori)

Mi s-a intamplat, pe vremea cand dadeam bani cersetorilor, sa am surprize neplacute. Nu cred ca sunt in numar mic cei care sunt exploatati de altii, necunoscuti, rude, cine stie. Stiu cazuri concrete.
De cand am realizat si am vazut asta cu ochii mei, nu le mai dau bani. Le dau mancare sau haine.
Erau intr-o vreme doi copii, frate si sora, pana in 8 ani amandoi, care veneau zilnic si cerseau la noi in bloc. O data le-am dat bani. A doua oara m-am uitat mai bine la ei.. i-am intrebat daca le e foame, au zis ca da, le-am dat mancare intr-o sacosa si am inchis usa.
A treia oara i-am luat in casa, i-am spalat si le-am dat haine si mancare calda. Nu i-am mai vazut apoi, nu stiu ce s-a ales de ei. Mi-au zis povestea lor, dar nu am stiut ce sa fac cu ea.
In alta zi, un copil s-a apropiat de mine sa-i dau bani, i-am zis sa-si aleaga ce vrea el din vitrina chioscului de la care cumparam nu stiu ce atunci. Si am stat cu el in parc sa manance.

Nu pot sa le dau bani, nu mi se pare de-ajuns, e ca si cum imi spal constiinta cu prea putin. In fine..

eu am patit-o si cu mancarea. venise unul la usa sa-i dau bani. zic,n-am bani,ia ceva de mancare. i-am dat o conserva de pate.
de la etajul 3 pana la parter a manjit peretii cu pate
si asa am terminat cu cersetorii

Si mie mi s-a intamplat sa comenteze la ce le dadeam la usa.. Veneau intr-un timp multi, zilnic erau prin bloc.
Le dadeam ceva, nu stiu.. ce aveam prin frigider.. si ei se uitau, cantareau... "da' n-ai si nisteeee...?" Adica se orientau oamenii, sa vada cu ce-ar putea manca ce le dadusem. ma faceau sa rad.
Alteori, chiar n-aveam ce sa le dau, le dadeam o jumatate de paine, daca tot deschisesem usa.. Nu stiam sa-i refuz. Si comentau.. numai atat?
Eh..

ce sa caute la pc? ca doar nu il vandusem
normal ca era expirat

Cu din astia am patit-o si eu de mai multe ori...insa au fost copii,care chiar s-au bucurat de ce le-am dat...insa,vorba ta - Tizona,la un moment dat toata ziua se adunau la usa,dar am scapat de asta,cand s-a inchis intrarea la bloc si s-a pus interfon.

serpico a scris:ce sa caute la pc? ca doar nu il vandusem
normal ca era expirat

Cum de nu te-a cooptat UNICEF-UL ?

Recunosc: sunt un om rau si fara inima ca nu da la cersetori!