Acasa
Portal
Evenimente
Înregistrare
ConectareFabule
+8
atat de simplu
Lorenne
seaman65
fotohobby
Eleonore
Lolita
pitulicea
kitty
12 participanți
Pagina 1 din 4
Pagina 1 din 4 • 1, 2, 3, 4 
Fabule
kitty Mier 12 Mai - 11:06
Dreptatea leului
Grigore Alexandrescu
Leul, de multă vreme, ridicase oştire,
Să se bată cu riga ce se numea Pardos;
Căci era între dânşii o veche prigonire,
Şi gâlcevire mare, pentru un mic folos.
Vrea, adică, să ştie
Cui mai mult se cuvine
Să ţie pentru sine
Un petic de câmpie
Şi un colţ de pădure, de tot ne-nsemnător,
Ce despărţea ţinutul şi straturile lor.
Acum sânge mult curse, şi multe luni trecură,
Făr-a se putea şti
Cine va birui.
Elefantul năsos,
Şi bivolul pieptos,
Cu lupul coadă-lungă
Multe izbânzi făcură.
Fiecare tulpină era plină de sânge.
Ici se vedea un taur jumătate mâncat;
Lângă el un tovarăş ce zbiară şi îl plânge;
Colo, un porc sălbatic fără două picioare;
Şi mai la vale, vulpea se tăvăleşte, moare,
Oftând după curcanii ce încă i-au scăpat!
Iar mai vrednic de jale era viteazul urs,
De două coarne groase în inimă pătruns.
Leul, văzând că lupta nu se mai isprăveşte,
Trimise la maimuţă, vestită vrăjitoare,
Ce spun că ştia multe, şi că proorocea
Întâmplările toate, după ce se trecea:
Trimise, zic, la dânsa să-i facă întrebare.
Cum poate să ajungă sfârşitul ce doreşte.
Ea se puse pe gânduri, tuşi, apoi răspunse,
Rozând cu mulţumire darurile aduse:
"Ca să poată-mpăratul lesne să biruiască,
Trebuie să jertfească
Pe acel ce în oaste e decât toţi mai tare,
Mai vestit în războaie, mai vrednic şi mai mare."
Auzind astea leul strânse a sa oştire:
"Lighioanelor! zise, viu să vă dau de ştire
Că astăzi din noi unul trebuie să murim:
Aşa va proorocul. Rămâne-acum să ştim
Cine este mai tare.
Cât pentru mine unul, cum vreţi... dar mi se pare
Că nu prea sunt puternic, căci pătimesc de tuse."
Vulpea era aproape: "Ce-are a face! răspunse,
Înălţimea ta eşti
Oricât de slab pofteşti."
- "Dar şi puterea noastră
E îndestul de proastă",
Strigară tigrii, urşii, şi cu un cuvânt toate
Lighioanele-acelea ce erau mai colţate.
"Nu rămâne-ndoială", le răspunse-mpăratul.
Iepurele, sărmanul - crez că-l trăgea păcatul,
Sau păcate mai multe
De moşii lui făcute -
Veni să-şi dea părerea. Dar toţi, cât îl zăriră,
Asupră-i năvăliră.
Ia vedeţi-l! strigară. Cu bună-ncredinţare
El este cel mai tare!
S-ascundea urecheatul, şi nu-i plăcea să moară
Ca să ne facă nouă biruinţa uşoară!
Pe el, copii! Luaţi-l: el are să-mplinească
Ce ne-a zis proorocul din porunca cerească!"
Câinii atunci săriră
Şi-n grab' ţi-l jupuiră.
Se află vreo ţară, unde l-aşa-ntâmplare
Să se jertfească leul? Nici una, mi se pare.
Nu ştiu cum se urmează, nu pricep cum se poate,
Dar văz că cei puternici oriunde au dreptate
Grigore Alexandrescu
Leul, de multă vreme, ridicase oştire,
Să se bată cu riga ce se numea Pardos;
Căci era între dânşii o veche prigonire,
Şi gâlcevire mare, pentru un mic folos.
Vrea, adică, să ştie
Cui mai mult se cuvine
Să ţie pentru sine
Un petic de câmpie
Şi un colţ de pădure, de tot ne-nsemnător,
Ce despărţea ţinutul şi straturile lor.
Acum sânge mult curse, şi multe luni trecură,
Făr-a se putea şti
Cine va birui.
Elefantul năsos,
Şi bivolul pieptos,
Cu lupul coadă-lungă
Multe izbânzi făcură.
Fiecare tulpină era plină de sânge.
Ici se vedea un taur jumătate mâncat;
Lângă el un tovarăş ce zbiară şi îl plânge;
Colo, un porc sălbatic fără două picioare;
Şi mai la vale, vulpea se tăvăleşte, moare,
Oftând după curcanii ce încă i-au scăpat!
Iar mai vrednic de jale era viteazul urs,
De două coarne groase în inimă pătruns.
Leul, văzând că lupta nu se mai isprăveşte,
Trimise la maimuţă, vestită vrăjitoare,
Ce spun că ştia multe, şi că proorocea
Întâmplările toate, după ce se trecea:
Trimise, zic, la dânsa să-i facă întrebare.
Cum poate să ajungă sfârşitul ce doreşte.
Ea se puse pe gânduri, tuşi, apoi răspunse,
Rozând cu mulţumire darurile aduse:
"Ca să poată-mpăratul lesne să biruiască,
Trebuie să jertfească
Pe acel ce în oaste e decât toţi mai tare,
Mai vestit în războaie, mai vrednic şi mai mare."
Auzind astea leul strânse a sa oştire:
"Lighioanelor! zise, viu să vă dau de ştire
Că astăzi din noi unul trebuie să murim:
Aşa va proorocul. Rămâne-acum să ştim
Cine este mai tare.
Cât pentru mine unul, cum vreţi... dar mi se pare
Că nu prea sunt puternic, căci pătimesc de tuse."
Vulpea era aproape: "Ce-are a face! răspunse,
Înălţimea ta eşti
Oricât de slab pofteşti."
- "Dar şi puterea noastră
E îndestul de proastă",
Strigară tigrii, urşii, şi cu un cuvânt toate
Lighioanele-acelea ce erau mai colţate.
"Nu rămâne-ndoială", le răspunse-mpăratul.
Iepurele, sărmanul - crez că-l trăgea păcatul,
Sau păcate mai multe
De moşii lui făcute -
Veni să-şi dea părerea. Dar toţi, cât îl zăriră,
Asupră-i năvăliră.
Ia vedeţi-l! strigară. Cu bună-ncredinţare
El este cel mai tare!
S-ascundea urecheatul, şi nu-i plăcea să moară
Ca să ne facă nouă biruinţa uşoară!
Pe el, copii! Luaţi-l: el are să-mplinească
Ce ne-a zis proorocul din porunca cerească!"
Câinii atunci săriră
Şi-n grab' ţi-l jupuiră.
Se află vreo ţară, unde l-aşa-ntâmplare
Să se jertfească leul? Nici una, mi se pare.
Nu ştiu cum se urmează, nu pricep cum se poate,
Dar văz că cei puternici oriunde au dreptate
kitty- 4
Re: Fabule
pitulicea Mier 12 Mai - 11:09
Bun topicul asta. Sa ne mai si amuzam 
Prea multe poezii....triste... si de dragoste am citit
Prea multe poezii....triste... si de dragoste am citit
pitulicea- 6
Re: Fabule
pitulicea Dum 16 Mai - 14:23
Nebunia şi amorul
Grigore Alexandrescu
În nişte fabule un poet scrie
Că Nebunia şi pruncu-Amor
Se jucau singuri pe o câmpie,
În primăvara vieţii lor.
Ştiţi că copiii cu înlesnire
Găsesc sujeturi de neunire;
Ei dar odată se gâlceviră
Pentru o floare ce întâlniră.
Striga Amorul în gura mare;
Cealaltă, însă, minut cumplit!
Îl izbi-ndată atât de tare,
Cât de lumină ea l-a lipsit.
Adânc copilul simţi durere,
Rămânând astfel fără vedere.
Trista lui mumă jalbă porneşte
L-al său părinte, stăpân ceresc:
Va răzbunare, se tânguieşte;
Cu ea toţi zeii compătimesc.
Mars şi Apolon, mai c-osebire,
Arată mumei a lor mâhnire.
S-adună sfatul cel fără moarte
Şi hotărâră în obştea lor
Ca Nebunia în veci să poarte,
Să cârmuiască pe orbu-Amor.
Această dreaptă, grea osândire.
Din ziua aceea luă-mplinire;
Din ziua aceea sunt împreună,
Şi Nebunia-l ţine de mână.
Grigore Alexandrescu
În nişte fabule un poet scrie
Că Nebunia şi pruncu-Amor
Se jucau singuri pe o câmpie,
În primăvara vieţii lor.
Ştiţi că copiii cu înlesnire
Găsesc sujeturi de neunire;
Ei dar odată se gâlceviră
Pentru o floare ce întâlniră.
Striga Amorul în gura mare;
Cealaltă, însă, minut cumplit!
Îl izbi-ndată atât de tare,
Cât de lumină ea l-a lipsit.
Adânc copilul simţi durere,
Rămânând astfel fără vedere.
Trista lui mumă jalbă porneşte
L-al său părinte, stăpân ceresc:
Va răzbunare, se tânguieşte;
Cu ea toţi zeii compătimesc.
Mars şi Apolon, mai c-osebire,
Arată mumei a lor mâhnire.
S-adună sfatul cel fără moarte
Şi hotărâră în obştea lor
Ca Nebunia în veci să poarte,
Să cârmuiască pe orbu-Amor.
Această dreaptă, grea osândire.
Din ziua aceea luă-mplinire;
Din ziua aceea sunt împreună,
Şi Nebunia-l ţine de mână.
pitulicea- 6
Re: Fabule
Lolita Mar 10 Aug - 18:20
Cerbul de gazela
Fabula araba
Fiind intr-o zi insetat, cerbul veni la un ochi de apa sa se adape. Vazandu-si in apa imaginea, se intrista de subtirimea delicata a picioarelor sale si se arata falos de maretia si inaltimea coarnelor. In clipa aceea navalira asupra lui niste vanatori; o lua la fuga si, cat timp s-a aflat in camp deschis, nu l-au putut ajunge. Dar cum sosi la munte, trecand printre copaci, vanatorii il ajunsera si-l ucisera. Iar el isi spuse murind: vai mie, nefericitul, ce-am dispretuit mi-a fost scaparea si ce mi-a fost nadejde m-a rapus.
Fabula araba
Fiind intr-o zi insetat, cerbul veni la un ochi de apa sa se adape. Vazandu-si in apa imaginea, se intrista de subtirimea delicata a picioarelor sale si se arata falos de maretia si inaltimea coarnelor. In clipa aceea navalira asupra lui niste vanatori; o lua la fuga si, cat timp s-a aflat in camp deschis, nu l-au putut ajunge. Dar cum sosi la munte, trecand printre copaci, vanatorii il ajunsera si-l ucisera. Iar el isi spuse murind: vai mie, nefericitul, ce-am dispretuit mi-a fost scaparea si ce mi-a fost nadejde m-a rapus.
Lolita- 4
Re: Fabule
Eleonore Mar 8 Feb - 15:52
Omul si sarpele
Esop ne povesteste această întîmplare:
Un om, altfel de treabă, dar cam nesocotit ,
Venind spre casă pe un ger cumplit,
Văzu pe cîmp, alaturi de cărare,
Un șarpe în zăpadă, zăcând fără mișcare,
Pătruns de frig, aproape mort, înțepenit.
Milos, țăranul l-a luat cu el
Și i-a facut culcuș după cuptor,
Fara a gîndi măcar că, într-un fel,
Vreodata îi va fi mulțumitor
Napârca amorțită, ținută la caldură,
Și-a revenit din simțuri, dar și-n apucatură.
Ridică-n aer capul și șuieră o data.
Apoi, facându-și coada inel, se pregătește
Să sară, mișelește,
Asupra celui care, cu inima de tată,
Din gheara morții a scăpat-o.
- Așa mă rasplătești, spurcato?
Eu te-am adus la viață, de mâna mea sa piei!
Pornit, apucă omul satârul de casap
Și dintr-un șarpe face trei:
Un trunchi, o coada și un cap.
Zadarnic mai încearca jivina și se zbate
La loc să se adune din trei bucati tăiate!
Adevarat că e frumos
Sa fii milos;
Dar spune iarași un proverb batrân:
Să nu-ncălzești pe serpi la sîn!
Esop ne povesteste această întîmplare:
Un om, altfel de treabă, dar cam nesocotit ,
Venind spre casă pe un ger cumplit,
Văzu pe cîmp, alaturi de cărare,
Un șarpe în zăpadă, zăcând fără mișcare,
Pătruns de frig, aproape mort, înțepenit.
Milos, țăranul l-a luat cu el
Și i-a facut culcuș după cuptor,
Fara a gîndi măcar că, într-un fel,
Vreodata îi va fi mulțumitor
Napârca amorțită, ținută la caldură,
Și-a revenit din simțuri, dar și-n apucatură.
Ridică-n aer capul și șuieră o data.
Apoi, facându-și coada inel, se pregătește
Să sară, mișelește,
Asupra celui care, cu inima de tată,
Din gheara morții a scăpat-o.
- Așa mă rasplătești, spurcato?
Eu te-am adus la viață, de mâna mea sa piei!
Pornit, apucă omul satârul de casap
Și dintr-un șarpe face trei:
Un trunchi, o coada și un cap.
Zadarnic mai încearca jivina și se zbate
La loc să se adune din trei bucati tăiate!
Adevarat că e frumos
Sa fii milos;
Dar spune iarași un proverb batrân:
Să nu-ncălzești pe serpi la sîn!
Eleonore- 4
Re: Fabule
Eleonore Mar 8 Feb - 18:16
Uite ca nu mi-am dat seama ca nu are autor, o sa il caut.
Jean de La Fontaine
Jean de La Fontaine
Eleonore- 4
Re: Fabule
pitulicea Mar 8 Feb - 18:17
Asa ar fi frumos, sa apara si autorii, daca tot s-au trudit saracii sa scrie ceva frumos 
pitulicea- 6
Re: Fabule
Eleonore Joi 10 Feb - 10:18
Pedagogie
I-a carpit o palma:-Na!
Pana-acum nu stii nimica!
Puiul asurzit de ea
Invata in schimb ce-i frica.
-Rau si lenes te-ai nascut;
Ai noroc ca-ti sunt dadaca.
Puiul,vanat de batut.
Invata de-atunci sa taca.
-Indaratnic, ipocrit!
Luati-l,nu mai am rabdare!
Sa-l invat n-am izbutit
Nici sa cante,nici sa zboare.
In loc de morala
-Bine, dar i-ai aratat?
-Sa-i arat?...Pai...am uitat!
Adrian Erbiceanu
I-a carpit o palma:-Na!
Pana-acum nu stii nimica!
Puiul asurzit de ea
Invata in schimb ce-i frica.
-Rau si lenes te-ai nascut;
Ai noroc ca-ti sunt dadaca.
Puiul,vanat de batut.
Invata de-atunci sa taca.
-Indaratnic, ipocrit!
Luati-l,nu mai am rabdare!
Sa-l invat n-am izbutit
Nici sa cante,nici sa zboare.
In loc de morala
-Bine, dar i-ai aratat?
-Sa-i arat?...Pai...am uitat!
Adrian Erbiceanu
Eleonore- 4
Re: Fabule
pitulicea Joi 10 Feb - 11:09
Asta se potriveste multora din profesorii de azi
Cum sa-i invete pe altii, cand nu stiu ce si nici cum s-o faca?
pitulicea- 6
Re: Fabule
fotohobby Joi 10 Feb - 11:24
Da, in scoala primara. De la gimnaziu incolo se poate inlocui fara teama de a gresi puiul cu profa! 
fotohobby- 5
Re: Fabule
pitulicea Vin 17 Iun - 18:10
FABULA TURISMULUI
Chelise Leul-rege dar coama şi-o păstrase
Şi tot avea succese când se plimba pe strasse,
Era bătrân şi totuşi, cu ochii lui saşii,
Vedea să-i mai plesnească cu coada pe copii,
Avea şi laba tare, de-aceea, cucerită,
O vulpe se-aciuase în marea lui suită.
Şi cum era-nzestrată cu-o fire pudibondă,
Ştiind cât de sensibil e Leul la o blondă,
Ea s-a vopsit degrabă-n culoarea de-acest ton,
Apoi, luând poşeta de super-lux, Vuitton,
S-a dus la el cu nurii, sperând să fie-aleasă,
În noua guvernare pe-un post de ministreasă.
(Fuseseră alegeri în toamna-acelui an
Şi-acum se dădea lupta pe marele ciolan).
Deşi cam găinară, cum unii, cu cinism,
O criticau în presă, ajunse la… turism.
Şi cu tupeu ceru să i se-aloce banii
Cât alte ministere nu au primit cu anii,
Voia s-aducă păsări şi ouă de-mprumut,
Că-n criza asta mare, nici jungla n-a avut,
Dorea ea să impună un brand miraculos:
The land of choise-jungla, să-i fie de folos
Ca, atrăgând turiştii cu minte de copii,
Ea să câştige bani tot din găinării.
- Stăpâne Leu, strigă masivul elefant,
Mă văd chiar obligat să nu fiu elegant,
Această blondă sexy, chiar vrea să te prostească?
Turismul cu asfalt doar poate să-nflorească,
Eu ca ministru pus, în junglă, la transporturi
Am chiar pentru turism o mie de-alte ponturi!
Dar blonda ministreasă cu zâmbetu-i perfid,
Îşi apără bugetul, intervenind rapid:
- Turiştii, spuse vulpea, când n-ai infrastructură,
Vor pe la noi să vadă doar oul cum se fură!
Autostrăzi, şosele găsesc în alte părţi,
Dar cum se fură-n junglă, nu scrie nici în cărţi!
Doar asta-i va atrage şi-un… farmec fecioresc,
Al meu, dacă le-arăt cum ştiu să călăresc!
Şi ca să demonstreze cât este de cochetă,
Ea-ncălecă un cal, apoi o bicicletă,
Încât şi elefantul, sedus de călărit,
L-a aprobat pe rege care-a decis grăbit,
Nălţându-şi de pe tron statura lui ilustră,
Cu ochii îndreptaţi spre scurta vulpii fustă:
- Decât să mai dăm banii pe-asfalturi la străini,
Mai bine-i investim în ouă şi găini!
Astfel primi vulpiţa vopsită auriu,
O sumă foarte mare… topită, cum? Nu ştiu!
Căci nici găini, nici ouă în junglă n-a adus,
Ci numai un… cocoş pe post de… soţ supus.
MORALA mi se pare pierdută-n veşnicie:
Turismul pentru-o “vulpe” e tot găinărie!
(de Lica Pavel)
Chelise Leul-rege dar coama şi-o păstrase
Şi tot avea succese când se plimba pe strasse,
Era bătrân şi totuşi, cu ochii lui saşii,
Vedea să-i mai plesnească cu coada pe copii,
Avea şi laba tare, de-aceea, cucerită,
O vulpe se-aciuase în marea lui suită.
Şi cum era-nzestrată cu-o fire pudibondă,
Ştiind cât de sensibil e Leul la o blondă,
Ea s-a vopsit degrabă-n culoarea de-acest ton,
Apoi, luând poşeta de super-lux, Vuitton,
S-a dus la el cu nurii, sperând să fie-aleasă,
În noua guvernare pe-un post de ministreasă.
(Fuseseră alegeri în toamna-acelui an
Şi-acum se dădea lupta pe marele ciolan).
Deşi cam găinară, cum unii, cu cinism,
O criticau în presă, ajunse la… turism.
Şi cu tupeu ceru să i se-aloce banii
Cât alte ministere nu au primit cu anii,
Voia s-aducă păsări şi ouă de-mprumut,
Că-n criza asta mare, nici jungla n-a avut,
Dorea ea să impună un brand miraculos:
The land of choise-jungla, să-i fie de folos
Ca, atrăgând turiştii cu minte de copii,
Ea să câştige bani tot din găinării.
- Stăpâne Leu, strigă masivul elefant,
Mă văd chiar obligat să nu fiu elegant,
Această blondă sexy, chiar vrea să te prostească?
Turismul cu asfalt doar poate să-nflorească,
Eu ca ministru pus, în junglă, la transporturi
Am chiar pentru turism o mie de-alte ponturi!
Dar blonda ministreasă cu zâmbetu-i perfid,
Îşi apără bugetul, intervenind rapid:
- Turiştii, spuse vulpea, când n-ai infrastructură,
Vor pe la noi să vadă doar oul cum se fură!
Autostrăzi, şosele găsesc în alte părţi,
Dar cum se fură-n junglă, nu scrie nici în cărţi!
Doar asta-i va atrage şi-un… farmec fecioresc,
Al meu, dacă le-arăt cum ştiu să călăresc!
Şi ca să demonstreze cât este de cochetă,
Ea-ncălecă un cal, apoi o bicicletă,
Încât şi elefantul, sedus de călărit,
L-a aprobat pe rege care-a decis grăbit,
Nălţându-şi de pe tron statura lui ilustră,
Cu ochii îndreptaţi spre scurta vulpii fustă:
- Decât să mai dăm banii pe-asfalturi la străini,
Mai bine-i investim în ouă şi găini!
Astfel primi vulpiţa vopsită auriu,
O sumă foarte mare… topită, cum? Nu ştiu!
Căci nici găini, nici ouă în junglă n-a adus,
Ci numai un… cocoş pe post de… soţ supus.
MORALA mi se pare pierdută-n veşnicie:
Turismul pentru-o “vulpe” e tot găinărie!
(de Lica Pavel)
Ultima editare efectuata de catre pitulicea in Sam 2 Iul - 21:02, editata de 1 ori
pitulicea- 6
Re: Fabule
pitulicea Vin 1 Iul - 18:17
FABULA PAPAGALULUI
Criza mondială
A lovit
Subit
Şi lumea animală.
Leul, alesul ei pentru un nou mandat,
A constatat
C-au început supuşii să îşi arate colţii:
Îl acuzau cu toţii
Că-n loc de vreo măsură,
El stă numai în chefuri, dezbină şi înjură,
Crezându-se-mpreună cu-o haită de lachei,
Descins din neam de zei.
De-aceea, enervate,
Jivinele-şi făcură şi ele sindicate,
Să poată protesta în mod organizat.
Speriat,
Văzând conducătorul că gluma se îngroaşă,
Că poate să o ia chiar dânsul pe cocoaşă,
S-a gândit,
C-ar fi mai potrivit,
Să-ndrepte ura turmei spre un supus docil,
Cu minte de copil,
Care să nu grăiască
Decât ce-o să audă din gura lui zeiască.
Încântat
De propria-i idee, îndată a chemat
Un papagal ce-n juru-i se gudura mereu
Şi-l imita la greu:
- Prietene, îi spuse cu aer de magistru,
De astăzi tu vei fi un mare prim-ministru!
- Dar eu sunt mic,
O, rege,
Şi nu pricep nimic
Din ce se-ntâmplă-n junglă cu criza mondială!
- Hă, hă! Faci o greşeală:
Pricep doar eu, tu n-ai nevoie să te-agiţi,
Ci numai să imiţi,
Ca orice papagal,
Cuvintele rostite de Leul genial!
Vei fi, de ai habar,
Un fel de… avatar.
Hai, vino, să te-nvăţ acum ce ai de spus,
Din zori până-n apus!
Şi micul papagal, destoinic, a-nvăţat
Politica de stat…
De-atunci el se tot bate
Cu zeci de sindicate,
Iar Leul, liniştit, netemător, etern,
Le-arată tuturor că hiba-i la guvern.
În fabula aceasta, MORALA ne învaţă,
Că oricine în viaţă
Chiar scapă de scandal,
Când are „papagal”!
(de Lica Pavel)
Criza mondială
A lovit
Subit
Şi lumea animală.
Leul, alesul ei pentru un nou mandat,
A constatat
C-au început supuşii să îşi arate colţii:
Îl acuzau cu toţii
Că-n loc de vreo măsură,
El stă numai în chefuri, dezbină şi înjură,
Crezându-se-mpreună cu-o haită de lachei,
Descins din neam de zei.
De-aceea, enervate,
Jivinele-şi făcură şi ele sindicate,
Să poată protesta în mod organizat.
Speriat,
Văzând conducătorul că gluma se îngroaşă,
Că poate să o ia chiar dânsul pe cocoaşă,
S-a gândit,
C-ar fi mai potrivit,
Să-ndrepte ura turmei spre un supus docil,
Cu minte de copil,
Care să nu grăiască
Decât ce-o să audă din gura lui zeiască.
Încântat
De propria-i idee, îndată a chemat
Un papagal ce-n juru-i se gudura mereu
Şi-l imita la greu:
- Prietene, îi spuse cu aer de magistru,
De astăzi tu vei fi un mare prim-ministru!
- Dar eu sunt mic,
O, rege,
Şi nu pricep nimic
Din ce se-ntâmplă-n junglă cu criza mondială!
- Hă, hă! Faci o greşeală:
Pricep doar eu, tu n-ai nevoie să te-agiţi,
Ci numai să imiţi,
Ca orice papagal,
Cuvintele rostite de Leul genial!
Vei fi, de ai habar,
Un fel de… avatar.
Hai, vino, să te-nvăţ acum ce ai de spus,
Din zori până-n apus!
Şi micul papagal, destoinic, a-nvăţat
Politica de stat…
De-atunci el se tot bate
Cu zeci de sindicate,
Iar Leul, liniştit, netemător, etern,
Le-arată tuturor că hiba-i la guvern.
În fabula aceasta, MORALA ne învaţă,
Că oricine în viaţă
Chiar scapă de scandal,
Când are „papagal”!
(de Lica Pavel)
Ultima editare efectuata de catre pitulicea in Sam 2 Iul - 21:02, editata de 1 ori
pitulicea- 6
Pagina 1 din 4 • 1, 2, 3, 4
Pagina 1 din 4
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum|
|
|