Near Death Experiences

Stiu ca pentru unii aceste lucruri nu reprezinta decat niste fabulatii, dar tot am sa va povestesc.

Terminasem clasa a 8-a si eram in vacanta de vara. Am plecat impreuna cu mama si surorile mele la bunici la Galati. Intr-o zi am plecat la Prut impreuna cu un unchi. Ne plimbam cu barca cand mi s-a pus pata sa invat sa inot. La un moment dat m-am indepartat de barca si m-am speriat. M-am dus la fund, evident. Mama a inceput sa tipe, unchiu ma cauta disperat. Am iesit la suprafata de vreo 4 ori, timp in care unchiu ma cauta prin apa. Am obosit si am renuntat sa mai lupt sa supravietuiesc. Apa ma sufoca. N-am mai putut sa-mi tin respiratia asa ca am inceput sa inspir....apa imi dadea o senzatie de usturime. Era o apa murdara, dar nu mai conta, eu eram pregatita sa mor. In acel moment cred ca am experimentat ceea ce fizicienii numesc "dilatarea timpului", nu cred c-a durat mai mult de cateva secunde, dar mie mi s-a parut ca au trecut cateva minute. Prin fata ochilor au inceput sa mi se perinde imagini din viata mea, parca cineva imi punea diapozitive, unul dupa altul, fiecare imagine neavand legatura cu celelalte, dar fiecare era asociata cu o idee, era ca si cum cineva imi explica unde am gresit. Dupa ce s-a terminat am auzit o voce din interiorul meu care mi-a spus: "mai incearca o data, acum !"
Nu stiu de unde am avut forta sa mai incerc, am ajuns usor la suprafata iar sora mea mi-a intins o vasla si m-am prins de ea. Nu-mi amintesc cum am ajuns in barca, nici ce s-a intamplat dupa.

O astfel de experienta te schimba, nu ai cum sa ramai la fel. De atunci nu mi-a mai fost frica de moarte.

Da, mi-am vazut moartea cu ochii. Atunci mi-am dat seama ca viata este un lucru pretios, de care nu trebuie sa-ti bati joc, indiferent daca este a ta sau a altcuiva.

Te-ai gandit vreodata ca ai avut acea sansa la viata, deoarece cineva de sus are planuri mari cu tine?

Din ceea ce am citit pe forum, imi pari o persoana spirituala, si cred ca poti ajuta multe persoane. Vezi lucruri pe care altii nu le vad. Gandeste-te la un curs de specializare in astfel de domenii.

Cioc,cioc...
Intru si eu cu o povestioara adevarata.
Sora mea mai mare traieste intr-o mare capitala si in 2004 a fost operata in urma unei congestii cerebrale.Spun mare capitala pentru ca,chiar si acolo se pot intampla erori medicale.Fiind purtata cu salvarea dintr-un spital intr-altul(nu numai la noi se-ntampla asa ceva),intr-un final a fost diagnosticata si operata urgent,dar atunci emisfera stanga fiind inundata de sange de doua zile,sangele s-a coagulat ,apasand si paralizand emisfera stanga.Paralizata a ramas si partea stanga a corpului fizic.
Interesant este faptul ca,debransandu-se emisfera stanga, a intrat in functiune emisfera dreapta(care precum stim e super stocata cu informatii din trecutele noastre vieti,totusi staand in anonimat).Dupa ce fusese deconectata de la aparatele cu care respira artificial,a inceput sa-si revina la reanimare.Doamna (sora-mea) care e o femeie casnica,pedanta,chiar cicalitoare,a inceput sa expuna detalii super tehnice despre morile de vant si construirea lor,dovedind un umor subtil si debitand bancuri necunoscute, spre deliciul si amuzamentul chirurgilor de la aceea clinica cu reputatie mondiala.Din fericire ulterior si-a revenit,inclusiv fizic,dar din pacate umorul delicios si cunostinetele "profesionale" au disparut, ea devenind casnica anosta si cicalitoare.
Dupa trezire ea a povestit ce a visat,cat a fost in coma: Statea intr-o vagoneta ,cam ca cea a minerilor si era escortata de doi tineri frumosi,imbracati in negru(unul semanand izbitor cu nepotul ei favorit).Unul din rotile acelei vagonete s-a defectat si ea i-a linistit pe cei doi insotitori, ca sotul ei(care se ruga pentru ea), poate repara vagoneta.Ajungand la capatul drumului o asteptau doua izvoare,unul lin si altul spumegand si imbiind-o cu apa rece.Ea a ales cel de-al doilea izvor..

Ce crede ca s-ar fi intamplat daca l-ar fi ales pe primul?

Buna ziua Habibi,

Cred eu ca ea a ales apa rece din izvorul spumegand,pentru ca avea buzele crapate de sete de a mai trai ,iar apa lina intotdeauna ascunzand ceva mai "adanc",a facut-o sa ia hotararea respectiva.

Buna ziua

Ma infior la gandul ca o simpla decizie face diferenta dintre viata si moarte......desi, la randul meu am trait asta. In cazul meu a fost mai mult impusa, sau poate este vorba doar de instinctul de conservare care a fost mai puternic decat mine.

Cred ca instinctele sunt de multe ori ingeri,iar cel de conservare este ingerul nostru pazitor.Intr-o panica iscata de prapastia care s-a hotarat sa ne inghita,nu cred ca suntem in stare sa fim lucizi,nici macar o secunda.Doar un mijlocitor poate sa negocieze pentru noi(doar este rolul sau).La aceasta muchie de cutit intre viata si moarte,de undeva ni se mai da o sansa..sau nu!??

In ce masura depinde de noi daca primim aceasta noua sansa?

Adriatica a scris:Te-ai gandit vreodata ca ai avut acea sansa la viata, deoarece cineva de sus are planuri mari cu tine?
Din ceea ce am citit pe forum, imi pari o persoana spirituala, si cred ca poti ajuta multe persoane. Vezi lucruri pe care altii nu le vad. Gandeste-te la un curs de specializare in astfel de domenii.

Acest mesaj il citesc acum pentru prima data si am sa incerc sa-ti raspund.
Poate ca exista un plan, si poate ca mi s-au oferit sanse sa-l infaptuiesc, dar eu reusesc sa ma sustrag de fiecare data. Prefer sa nu cred in existenta acestui plan.
Singurul mod in care pot ajuta oamenii in acest moment este sa le ofer sprijin moral atunci cand au nevoie.....si doar daca o cer. Uneori este suficient sa asculti un om, daca reusesti sa te pui in pielea lui.
Am vrut sa fac cursuri de specializare dar nu am reusit din diverse motive......acum am renuntat. Prefer sa-i invat pe ei cum sa se ajute singuri."Da-i flamandului un peste si il vei satura pentru o zi, invata-l sa pescuiasca si nu va mai fi flamand".

Vai ce-mi place sa stau de vorba cu tine! Esti punctuala; Sunt intrebari puse si de mine si caut dupa ele ca o cartita.

Cred ca depinde,in masura in care rcipientul nostru de a colecta energii pozitive,e suficient de incapator,depinde de conturile noastre pe care poate nu suntem inca in stare sa le lasam nesoldate,depinde de lucrurile minunate pe care le avem in codul nostru genetic si se cer finalizate,depinde de pragurile prevazute in destinul nostru peste care putem trece cu ajutorul mentorilor nostri-sau sa nu reusim fara ei......As putea da foarte multe exemple,chiar si personale....

Nu intotdeauna reusesc sa depistez intrebarile care-mi sunt adresate. Dar sunt persoane care ma mai trag de maneca si ma atentioneaza.

Intotdeauna am incurajat oamenii sa vorbeasca despre experientele lor. Mi se pare un lucru important. In felul acesta ne dam seama ca fiecare traieste in propria realitate....care este doar o perceptie. Sunt interesata de ceea ce ai putea sa ne povestesti din experienta personala.