Din lirica internationala

Rezumarea primului mesaj :

Invata...


Invata de la ape sa ai statornic drum,
Invata de la flacari ca toate-s numai fum,
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi,
Invata de la stanca cum neclintit sa sezi,
Invata de la soare cum trebuie s-apui,
Invata de la piatra cat trebuie sa spui,
Invata de la vantul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin viata de neclintit sa treci.
Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat,
Invata de la nufar sa fii mereu curat,
Invata de la flacari ce-avem de ars in noi,
Invata de la ape sa nu dai inapoi,
Invata de la umbra sa fii smerit ca ea,
Invata de la stanca sa-nfrunti furtuna grea,
Invata de la soare ca vremea sa-ti cunosti
Invata de la stele ca-n cer sunt multe osti.
Invata de la greier, cand singur esti, sa canti,
Invata de la luna sa nu te inspaimanti,
Invata de la floare sa fii curat ca ea,
Invata de la oaie sa ai blandetea sa,
Priveste sus la vulturi cand umeri-ti sunt grei
Si du-te la furnica sa vezi povara ei,
Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor,
Invata de la toate, ca totu-i trecator.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci
Sa-nveti din tot ce piere, cum sa traiesti in veci.


(din lirica norvegiana)

Foarte frumoasa, ce pacat ca e asa scurta

E poezie. Ce vroiai, sa scrie un roman?

foarte frumoase versuri

Boris Pasternak
Grea cruce sa iubesti pe unii...

Grea cruce sa iubesti pe unii.
Dar tu - ce simpla! De-nteleg
Secretul frumusetii tale,
Enigma vietii o dezleg.

S-aude, primavara, fosnet
De adevaruri, cum razbat.
Ca aerul îti e-ntelesul,
Ca el de dezinteresat.

Freamatul viselor s-aude
Atunci - si parca le si vezi.
În rândul marilor temeiuri,
Tu, precum aerul, te-asezi.

Usor e: te trezesti, din suflet
Zvârli pleava vorbei, vechi cusururi,
Curat s-o duci de-aici-naite,
Sa nu te mai mânjesti de-a pururi.

A S Puskin
Eu te-am iubit...

Eu te-am iubit si poate ca iubirea
În suflet înca nu s-a stins de tot;
Dar nici neliniste si nici tristete
Ea nu îti va mai da, asa socot.
Fara cuvinte te-am iubit, fara nadejde,
De gelozie, de sfiala chinuit.
Dea Domnul sa mai fii cîndva iubita
Asa adînc, asa gingas cum te-am iubit.

Edith Södergran
Dragoste

Sufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoarea cerului;
am lasat-o pe-o stînca, pe tarm,
si-am venit la tine goala ca o femeie.
Si ca o femeie m-am asezat la masa ta,
am baut vin cu tine si-am sorbit din parfumul de roze.
M-ai gasit frumoasa, mi-ai spus ca m-asemuiam
unei fiinte vazute în vis,
am uitat totul, am uitat copilaria, caminul,
nu-ti stiam decît mîngîierile ce ma tineau prizoniera.
Si tu ai luat surîzînd o oglinda si m-ai rugat:
priveste-te-n ea!
Am vazut ca umerii mei erau facuti din pulbere
si cadeau în pulbere,
am vazut ca frumusetea mi-era bolnava si nu voia
decît sa dispara,
O, strînge-ma tare în brate, atît de tare încît sa
nu-mi mai trebuie nimic altceva.

E prea frumos pentru a mai comenta ceva.

Simţire
Arthur Rimbaud (1854 - 1891)


În seri de vară-albastre, voi merge pe poteci
Printre ţepoase grâne, strivind otava verde,
Şi tipărindu-mi paşii în firele ei reci,
Îmi voi lăsa-n vânt părul – uşor să mi-l dezmierde.

Voi merge în tăcere, şi fără nici un gând,
Dar îmi va creşte-n suflet iubirea nesfârşită;
Ca un nomad umbla-voi, departe, străbătând
Prea fericit, Natura, ca lângă o iubită.

1870

În româneşte de Petre Solomon

Niciodată - Alfred de Musset

Un cântec trist de Schubert, lin prin văzduh plutea,
Când tu, - ții minte oare? – mi-ai spus: ”Nu! Niciodată!
Nu!” îmi spuneai și totuși în ochii-ți strălucea
Azurul melancolic al bolții înstelată.

Spuneai: ”Nu! Niciodată!”, dar chipul tău zâmbea ,
Ca-ntr-un profil de veche medalie turnată;
Și, mândru, al comorii ce-ascunzi instinct, punea
Pe-obrajii tăi, năframa-i geloasă-mbujorată.

Păcat! O, ce cuvinte de nepăsare pline
Când îți vorbeam, marchiză, de dragoste știi bine,
Nu-ți deslușeam nici chipul, nici zâmbetul de crin.

Mai dulce decât ochii-ți senini e-a ta simțire;
Și mă gândeam în taină, privindu-i cu mâhnire,
La sufletul ce-n floarea-i ți se-nchidea divin.

Cântec de dragoste - Rainer Maria Rilke

Cum să-mi împiedec sufletul
să nu-l ajungă cutremurat pe-al tău?
Cum să-l înalţ deasupra ta
spre alte lucruri, altundeva?
O, cum, cum l-aş aduna
lângă ceva pierdut în întunerec,
într-un ungher tăcut, străin, nefrămătând,
ce nu se-ndepărtează
când adâncurile-ţi lunecă departe, unduind.
Ci tot ce ne-nfioară, pe tine şi pe mine,
ne împreună totuşi aşa cum un arcuş
din două strune-un singur sunet scoate.
Pe ce vioară suntem înstrunaţi?
Şi ce artist ne ţine-n mâna lui,
cântec cum altul nu-i?

Unui prieten - Robert Burns

E-un nume aici, nimic nu-ţi spune,
Străine; faima trece-n lume!
Dar focul lui nestins trăieşte,
Nici frigul Morţii nu-l răceşte.

Femeia - Jon Oskar

Ţările sunt mari şi gândurile bărbaţilor mici.
În grădină cresc fructe şi eu îmi închipui
sânii femeii care vara trecută era un copil.
Şi mi s-a pus un nod în gât zărind-o în depărtare,
dar n-am văzut fructele grădinii înainte de trecerea ei.
Atunci mi-am înturnat privirea ca să le văd mai bine şi n-am văzut nimic
decât sânii femeii, albi în briza dimineţii.

De curand am descoperit poeziile Annei Ahmatova.
Frumoase.
Iata un mic exemplu:

Asemeni unei pietre-ntr-o fantana,
O amintire zace adanc in mine.
E-aici de mult si mult o sa ramana,
Nu-mi pare rau si nici nu-mi pare bine.

Si cred c-acel ce-n ochi fara de veste
Mi s-ar uita, o va vedea de-ndata
Si, ascultand amara ei poveste,
S-o uite niciodata n-o sa poata.

Si daca-i drept ca zeii preschimbara
Fapturile in lucruri ,cu-o privire,
Ca dulcile tristeti sa nu mai moara,
Tu prefacut ai fost in amintire.

Furia afecteazã ficatul,
Bucuria duce la îmbolnãvirea inimii,
Ingrijorarea slãbeşte splina,
Teama şi spaima aduc prejudicii grave rinichilor,
Tristeţea sau suferinţa sufleteascã îmbolnãvesc plãmânii.

Mânia (furia) determinã mişcarea energiei cãtre partea superioarã a corpului,
Bucuria încetineşte circulaţia energeticã,
Suferinţa sufleteascã şi tristeţea consumã energia,
Teama şi spaima o tulburã, iar
Ingrijorarea duce la stagnarea ei."

Vechi poem din dinastia Qin