Poezii scrise de Queensland

Rezumarea primului mesaj :

Incerc si eu timida niste versuri...Fara pretentii,sunt doar ganduri...

Am obosit...
Am daruit
Dar n-am primit
Am obosit...
Am faurit noi vise
Noi crezuri nepermise
Batand la usi inchise
Am obosit...
Dar Cerul mi te-a dat
Inger intruchipat
S-astept a meritat
Si ca sa-ti spun mereu
Tu esti iubitul meu
Nu simt deloc,acum
C-am obosit...

Desigur ca va fi o vara
Cand Praslea fi va Cel Voinic
Oricum, tu esti o comoara
Asta e tot ce vreau sa zic!

Multumesc mult, Ravian !

Requiem

E clar, o stiu prea bine ca imi pasa !
De cei ce nu mai vin, de-atunci, acasa
De mame-ndurerate si cernite
De inimi pentru totdeauna-oprite...

O ruga se inalta azi, la cer
O lacrima se zbate-n ochi, dar sper
Ca Dumnezeu va-ntinde catre noi o mana
Si ne va aduna din nou,-mpreuna !

Ai grija, Doamne, astazi, de-ai Tai ingeri
Erau abia niste copii cu vise... asta, ieri...
Si-au ars aripa-n zborul catre Tine
Asculta, Doamne, ruga de la mine !

Dumnezeu sa-i odihneasca!

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Queeny

Queen...

Dumnezeu sa le odihneasca sufletele in pace! Si noi sa facem ceva ca astfel de lucruri sa nu se mai intample niciodata.

Multumesc mult, fetelor ! Florile, chiar virtuale, prefer sa le asez in fata clubului Colectiv, pentru sufletele celor plecati dintre noi...

S-a intors Queen cu rime noi.....rime triste, despre evenimente triste  Parca nici nu-mi vine sa zic: "Frumos". O sa spun doar, le-ai potrivit bine si ni le-ai trimis in suflet.

Multumesc, Pitu ! Nici eu n-as fi vrut ca vreodata sa ajung sa ''simt'' aceste versuri...

COMEMORARE

Cinci ani dintr-o eternitate astăzi se-mplinesc
Nu te mai am aproape, să-ți spun cât te iubesc!
Cinci ani dintr-o eternitate, spre care ai plecat
Să-ți pup bătrâna frunte eu n-am mai apucat...

Cinci ani dintr-o eternitate...si nu mai sunt la fel
Mă lupt cu-nversunare, c-un dor nebun, rebel...
Să mă mai iei în brațe, să-mi mângâi iar obrazul
Și ca prin farmec, mamă, să piară tot necazul...

Cinci ani dintr-o eternitate...si parcă s-a-ntamplat doar ieri
Încă te-astept s-apari...dar nu ești nicăieri...
Mă iartă, dragă mamă, nu ți-am putut fi-aproape
Să îți așez sărutul de rămas bun pe pleoape...

Mă-mpac cu greu cu gândul că n-am să te mai văd
Durerea e tot vie și-n veci va fi, eu cred !
Doar o speranță firavă mă-mpinge înainte :
În rai de-ajung, vei fi acolo, așteptându-ma cuminte !

17 martie 2018

Frumoase versuri Queen  .. o mama isi iarta mereu copiii , probabil o stii prea bine ...

Vă mulțumesc amândurora !
E vorba de bunica mea, mamă pentru mine... S-a stins când eram plecată în străinătate și va rămâne mereu marele meu regret că n-am fost lângă ea în ultimele ei clipe...

Am citit si eu versurile ieri, dar am incercat sa nu ma gandesc la ele. Se pare ca subconstientul nu m-a lasat in pace si toata noaptea i-am visat pe parinti, trezindu-ma cu gandul la ei si la ce va fi dupa... Daca a fost atat de exacta Queen in transmiterea emotiei... Si daca m-am tot gandit, cand am coborat sa merg la lucru si-am intrat pe la ai mei, am luat-o pe maica-mea la rost ca nu mi-a spus sa-i incarc telefonul si ca nu stie sa-si aleaga o alta optiune. Numai nu ma invat minte. Si-s convinsa ca asa o sa regret tampeniile astea... daca mai apuc, fireste, ca nu se stie niciodata care pleaca primul si unde pleaca. Poate-mi vine mie sa umblu pe cai pe care inca n-am umblat si-am scapat de regrete tardive.

30 de ani trecut-au și ne-au schimbat aspectul
Câți dintre noi mai știu ce visuri mai aveam?!
Să nu fim triști deloc și ca să schimb subiectul
Stând pe balcon, tăcută, la voi toți mă gândeam...

Să vă revăd a fost ceva de nedescris
O avalanșă de emoții... nu prea știam nici eu
Poate de-aceea eu m-am apucat de scris
Să retrăiesc cu voi toți anii de liceu...

Cât am fost împreună, timpul a fost prea scurt
Am fi vorbit de toate, cu toții deodată
Să spun vrute-nevrute, momente din trecut
Atât de dragi, încât nu voi uita vreodată!

Dar am ales să tac, să vă privesc tăcută
Să-ncerc să chem toți anii trăiți cu voi în clasă
Melancolia, poate, m-a transformat în mută
Nu vă imaginați o clipă că mie nu îmi pasă!

Eu vă iubesc pe toți și-n inimă vă port
N-aș fi crezut vreodată c-ajung această zi
Albumul prăfuit am hotărât să-l scot
Voi scrie pentru toți niște mici poezii...

Am fost la întâlnirea de 30 de ani de la absolvirea liceului... A fost atât de emoționant, încât m-a marcat peste măsură...