La taclale printre oale

Păi dacă nu le guști n-ai de unde să știi dacă sunt gustoase sau nu. Indiferent cât de bine arată. Nu de ale tale zic, în general.

Eu, de bine, de rău, am învățat să fac o ciorbă, o friptură etc. Ar trebui să pui și tu mânuța, că nu e greu.

Da. Complicat. Salata aia e cam subțire. Știu ce spun.

Mamă ce de motive găsești! Scuze, adică! Toate sunt probleme importante, mai puțin alimentația. Care e baza.

Ba da. Contează foarte mult cu ce ne hrănim. Evident și conștiințele. Hrana e importantă, nu mâncarea!

Azi am făcut pizza. Adriana a vrut, că aveam congelate preparate de purcel pe care nu le-am putut mânca de sărbători. Și era păcat să le aruncam, așa că le-am congelat de proaspete. Așa că am cumpărat 1 kg de făină de grâu 000, deși aveam vreo 10 kile de făină donate de maicile pe unde le mai ajutasem cu instalațiile audio. Nu că lucram pe făină , dar aveau foarte multă și ele, tot din donații. Le aveam, dar nu le aveam acasă, ci la părinți, că acolo mai meșteream sculele, la mine nu am spațiu. Dar mi-a fost lene să le aduc acasă- sper că mama a făcut pâine și turte din ele. Din pungi adică.

Bun, am luat și drojdie, că nouă ne place blatul pufos. Deci: 500 grame de făină, 250 ml apă călduță, 1 cubuleț drojdie, 1 linguriță de zahăr, 1 linguriță de sare, 30 ml ulei de măsline. Se dizolva drojdia cu apa caldă și zahărul, se amestecă cu făina și sarea. Se face aluatul, se toarnă din când în când și puțin ulei, să nu se prindă de mână. Se lasă la cald câteva minute, să crească puțin. Se încălzește aragazul, tre' să fie cald când se pune pizza la cuptor. Se tapetează tava din aragaz cu hârtie de copt, se unge hârtia cu puțin ulei de măsline. Se întinde aluatul în tavă fara sucitor, se întinde foarte ușor. Peste blat se întinde un strat foarte subțire de pasta de roșii- noi am întins din borcan gata preparat de sos italian cu busuioc pentru paste. Strat foarte subțire, pentru că e foarte aromat. Dar puteți folosi propriul sos de tomate. Aveam și noi, dar l-am preferat pe cel din comerț pentru că e puțin mai gros. Apoi vin bucățile tăiate felii de șuncă, ceafă, salam, cârnați- ce aveți mai bun prin casă. După aia vine un strat de mozzarella de Hohland- circa 300 de grame. Noi am bătut și două ouă proaspete și le-am întins peste mozzarella, apoi pus și măsline tăiate felii. Mergeau și ciuperci, dar nu am avut. Neapărat în ordinea aceasta. Am dat rapid la cuptor, flacăra aproape spre maxim, nu maxim, cum spune Gina Bradea. Se lasă 20 de minute, se scoate și se consumă cu un pahar de bere.

Noi un pic am ars blatul, că am dat cuptorul prea tare. La limită! Dar a ieșit delicioasă, nu se compară cu cea din comerț. Poftă bună!

Nu mi-am bătut capul cu combinația struguri-brânză, dar acum am copiat rețeta să o folosesc la nevoie, poate tot la fiică-mea. Aici n-am chef să mănânc de una singură. Soțul e prea pretențios - aia nu, aia nu...

Mno. Ia-l și tu cu minciunele.

Da, băi. Aproape nu mă mai opresc.

E mai greu să mă pornești decât să mă oprești.