La taclale printre oale

Îl punem (pe borș ) până acrește. Adică gustăm și tot punem.

E drept că uneori mai confundăm săratul cu acrul. De fapt nesăratul. Ăla de magazin e mai acru, totuși nu punem borș în neștire.

Bine, și noi îndulcim borșul cu smântână. Dar tot borș rămâne. Parcă am mai zis, o ciorbă delicioasă de curcan se mănâncă la Curtea Veche la Bt. Nu știu cu ce o acresc. Noi când cumpăram carne de curcan, făceam acasă tot borș: îl acream cu borș, deși făceam ciorbă. Ciorba de curcan are o aromă aparte.

Mai găteam și o ciorbă rădăuțeană delicioasă, acrită cu... oțet. Acum nu o mai gătim, că avem stomacurile cam praf. Dar la noi la moldoveni ciorbele, borșurile sunt mâncăruri de bază. Dacă nu mănânci o ciorbă, parcă degeaba ai șapte feluri de mâncare.

Suntem borșari. Mari.

Merci myrk! Mi-ai dat o idee extraordinara cu carnea de curcan. La urmatorul iesit la cumparaturi o sa caut pulpa de curcan. Chiar nu am mai cumparat de multicel. Dintr-o pulpa fac o ciorba zdravana cat sa nu mai gatesc 2 zile Sau mai vad eu, poate o pun la cuptor.

Deja visez și eu ciorbe de curcan. Avem câteva gobăi la congelator, dar nu curcani. Poate n-ar fi rău să cumpărăm și noi ceva cărniță din asta de curcănel. Însă cu siguranță facem și piftie- de cocoș.

Acu' vreo două zile am tranșat și juma' de porc- 50 de kile de carne curată, împărțită la doi. Deci carne avem, sănătoși să fim. Ziseră seniorii- adică noi.

În incinta Carrefour avem un magazin cu preparate din carne de porc, oaie și curcan. Le prepară tradițional la Orășeni. Orășeni fiind la țară. Sunt mai scumpicele, dar se vând bine. Mai prepară și cu carne de sălbăticiuni, au niște cârnați de mistreț delicioși. Dar orice ai cumpăra de la ei, nu se compară cu produsele de prin magazine. La capitolul mâncare stăm bine, încă.

Nu-i greu de facut, doar ca necesita un pic de rabdare, am facut si eu de cand sunt cu Ghita, acum am toate ingredientele... naturale.. nu din magazin, si parca sunt mai bune

Părădaise = rosii, regionalism in Banat și vine din germană

Părădaise există în multe regionalisme. Nu știu să localizez la cine și unde am auzit de părădaițe.

Azi într-o vreme am făcut legătura. De ce zice myrk că în Ardeal punem zahăr în ciorbe/borșuri/supe. Poate și de la numele de supe dulci? Alea nu au deloc zahăr. Le spune așa că așa s-a încetățenit denumirea. Ar trebui tot așa să spunem borș acru, ciorbă acră. Dar nu spunem! Nu s-a încetățenit.

În Moldova se mănâncă mai rar supe dulci. O mătușă de a mea făcea supă. În farfurie punea supa, un os cu ceva carne pe el, dar nu prea multă, un cartof întreg fiert și aroma era de usturoi. Tare bun! Am rugat-o pe mama să îmi facă așa ceva când am fost pe la ea acum vreo 3 ani.

De expresia porodici stiam de la bunuca mea.
Eh! Cate bordeie atatea obibeie!

Obibeie. Porodici, bambilici. Paradais, de la paradis.

Chimen? Probabil nici sfeclele nu mai sunt la fel de roșii ca altădată. Lasă că ție îți place portocaliu!

Eu când cumpăr sfeclă o răzuiesc puțin cu unghia, puțin de tot, cât să văd cât e de roșie sub coaja aia. Cel puțin una trebuie să fie vișinie la culoare ca să iasă borșul roșu închis.