Destinul, liber arbitru sau acceptare?

Rezumarea primului mesaj :

Mult timp m-am intrebat ce este destinul. Nu pot spune ca am ajuns la o concluzie relevanta, dar as vrea sa discutam pe aceasta tema.
Viata nostra este definita de alegeri pe care le facem cu sufletul sau constiinta, sau cu amandoua, daca reusim sa gasim acea cale de mijloc, acel echilibru. Calea de mijloc implica compromisuri de cele mai multe ori. Dar ce este constiinta pana la urma? Instrumentul ei este ratiunea, care se formeaza si se dezvolta pe principii morale. Cum ne insusim aceste principii? Din propria experienta de viata, sau copy/ paste din experienta altora? De unde stiu eu ca ceea ce au experimentat altii este adevarat? N-ar fi mai bine sa am propria mea experienta? Sa-mi dezvolt propriile mele filtre? Daca gresesc in fond si la urma urmei este o greseala a mea, pe care mi-o pot insusi, pot suporta consecintele si pot invata ceva.

Din propria experienta am invatat ca realitatea mi-o creez singura, prin felul in care gandesc si prin felul in care ma raportez la anumite valori. Dar tot din experienta spun ca anumite lucruri nu le-am putut schimba. Aici apare conflictul. Exista sau nu destin?

Am studiat anumite tehnici de previziune a viitorului in speranta ca am sa ajung la o concluzie. Am experimentat esecul atunci cand am incercat sa ma impotrivesc. Desi am luptat cu convingerea ca pot il schimba , in anumite situatii am dat gres. Mai tarziu am constatat ca daca as fi reusit sa-l schimb, acel lucru ar fi fost in dezavantajul meu. Am experimentat si acceptarea, dar asta a dus la un conflict intre ratiune si suflet. Probabil ca nu-mi voi gasi linistea pana nu am sa ajung sa-mi doresc lucruri care sa-mi satisfaca si constiinta si sufletul in acelasi timp......

Am tot auzit de notiunea de suflete pereche. Ratiunea imi spune ca nu exista asa ceva. Sa presupunem ca exista totusi. Oamenii se nasc cu un anumit potential fizic, energetic si mental. Daca chiar exista un suflet pereche pt mine, acela trebuie sa fi evoluat in aceeasi directie cu mine. Multi leaga acesta notiune de fericire. Cum pot fi eu fericita langa un om care nu ma intelege? Nu e mai logic sa cred ca exista oameni cu aceleasi afinitati langa care pot fi fericita?

Mi s-a ghicit in cafea acum trei ani si in cateva cuvinte mi s-a descris barbatul cu care imi voi reface viata. Pot eu sa accept acest fapt? Cu incapatanarea care ma caracterizeaza am refuzat sa cred, si refuz in continuare.....dar daca chiar exista un destin , nu cumva ma condamn la nefericire? Faptul ca "stiu" lucrul asta nu cumva imi influienteaza deciziile? Unde este ratiunea aici? Unde este logica? Unde sa ma ascund de mine?

Corect, dar nu meseria care ti-ar fi implinit destinul. Iata prima conditionare impotriva a ceea ce ai fi vrut sa devii.

In cazul asta imi pun intrebarea urmatoare: daca eu nu pot practica meseria care mi-ar fi implinit destinul, mi-ar fi adus satisfactie cu alte cuvinte....si sunt aici sa depasesc conditionarile si nu pot.....de ce sunt aici? Doar sa accept un destin?

Vezi, problema eterna: daca oul ar putea sa intrebe gaina, nu am sti ce gust are omleta!

cu toti am avut imagini in vise (eu cel putin am avut si am mai povestit si cu alti prieteni care si ei au avut) cu flashuri dintr-un viitor apropiat sau indepartat, dar de care suntem constienti doar atunci cand se intampla actiunea. Hai sa incerc o reprezentare a ceea ce cred eu ca este destin....

-------- -------- -------- -------- --------NU------
------ ------ ------ avem o prietena ------DA--------
---------- ---------- ---------- ---------- ---------- ------------------------NU------
Ne nastem -------- mergem la scoala ----- DA----- vom ajunge la facultate ------DA -----
---------- ---------- ---------- --------NU -----

aici se poate diversifica, ma gandesc ca ati inteles idea.....priviti imaginea de sus si veti vedea liberul arbitru

acum sa revin la visul meu cu imaginea din viitor de care sunt constient DOAR atunci cand se intampla

----------aici am visat-----------------------aici am inteles imaginea
--------------*---------------------------------------*------------
DESTIN ( a se privi desenul "frontal" - din fata)

acesta linie e destinul nostru...indiferent de alegerile pe care le facem

Deci pana la urma exista un destin, trasat in linii mari....asa ma gandeam si eu.

Nu, nu exista destin, exista bariere in calea implinirii dorintelor.

Mr Nobody a scris:Nu, nu exista destin, exista bariere in calea implinirii dorintelor.

bariere, dorinte sunt tot una, idea e ce ti se intampla intr-o viata, alegi tu sau iti este ales? eu nu cred ca putem noi alege si s-a ales deja, iar acele scapari de imagini din viitor pe care unii le au in vis, sa zicem ca ar fi greseli de proiectare sau ni se arata o luminita atunci cand dintr-un motiv sau altul fortam mintea spre ceva ce ne este intersiz.

Care imagini din viitor?

Daca nu exista un trasator de destine, atunci cine/ce anume il determina?

Frumos spus habi, eu cred ca noi insine suntem trasatori de proprii destine,de noi depinde tot.

La fel de frumos spus red.

habibi77 a scris:Daca nu exista un trasator de destine, atunci cine/ce anume il determina?

Conditionarile de orice natura, dupa cum am spus.

Reformulez: cine/ce determina aceste conditionari?

O luam de la inceput?
Genetice: inaintasii, modificarile accidentale-gen Cernobal- etc.
Fizice: vezi genele, accidentele-mutilari- boli, etc.
Sociale: problema oranduirii, a veniturilor anterioare, mentalitati etc
Culturale: mediul de dezvoltare, educatie, acumulari etc

Inainte de astea. Inainte de conceptie.