Eveniment

Rezumarea primului mesaj :

Adrian Păunescu 16.03.2010

Tanara femeie a murit intr-un razboi indescifrabil

Tot mai adesea, în oboseala timpului nostru, greu înţelegem anul pe care îl trăim, epoca, felul de civilizaţie ce ne e dat. Sunt dimineţi în care parcă ne-am pregăti să mergem la un spectacol al cărui rol principal ar urma să-l joace Spartacus. Există după-amieze în care ni s-ar părea firesc să se întoarcă tata-mare din Primul Război Mondial şi să ne dea vestea că România s-a întregit. Ne distrug însă nişte zile de coşmar în care aflăm despre o femeie care muncea ca să poată trăi, undeva, în Bucureşti, că a fost transportată la spital şi, după câteva zile de intervenţii medicale riguroase, medicii au constatat că nu se mai poate face nimic: nevinovata femeie a murit de atâta muncă, de atâta stres, de atâta teroare. Îi era frică să nu fie dată afară.

Fireşte că există destule legi ce apără dreptul la muncă al oamenilor, dreptul lor la demnitate şi la odihnă. Dar aceste legi funcţionează în vremuri normale în care şi angajatorul, şi angajatul au drepturi egale, iar autoritatea de stat veghează şi controlează relaţiile dintre ei. Când însă angajatul ajunge un biet sclav în braţele noduroase ale epocii şi oriunde ar întoarce capul nu dă decât de amărâţi ameninţaţi şi de bolnavi ai maratonului spre locurile de muncă, cui să se mai plângă el?

Ţara e ocupată cu problemele mari ale politicii, nu-şi bagă ea nasul în relaţiile de muncă obişnuite, acolo trebuie dăruire şi sacrificii, că de aia suntem subdezvoltaţi, ţara nu poate ţine locul tuturor femeilor slabe de înger care nu mai au puterea de a mişca lumea înainte... Aşa gândesc vechilii, cu mult mai duri decât stăpânii lor. De altfel, cruzimea se exercită cu mult mai eficient prin vechili.

De câte ori nu s-o fi plâns acea femeie tânără că nu mai poate tuturor rândurilor de vechili, pregătite zilnic s-o jupoaie de ultima energie şi n-au auzit nici vechilii, nici stăpânii vechililor? Toţi însă au început să se vaite când au aflat că bietul ei creier, bombardat de prea multe obligaţii insuportabile, se învineţise. Atunci, li s-a făcut milă tuturor. Şi ceea ce nu consumaseră pentru protecţia de principiu a tuturor acestor femei, zdrobite zilnic de hamalâcul nemilos la nişte stăpâni cinici, patronii ireversibilei nenorociri au început să cheltuiască pentru scoaterea tinerei femei din moarte.

Ea nu putea obţine din această jertfă mai mult decât un salariu modest şi dreptul de a pune capul pe o pernă, în aşteptarea indescifrabilei fericiri pe care o aşteaptă orice om tânăr. Şi a murit. Aproape că nici nu se pot desluşi, aşa cum nu se pot spune nici motivele reale ale morţii ei. Dar eu cred că ea, ca atâţia oameni tineri, fără apărare, ai acestei lumi, a căzut într-un război pe care vechilii n-au avut nici măcar răbdarea de a-l face public, de a-l mărturisi. Noapte bună, inutilă jertfă a tulburelui capitalism de grotă neaerisită a vremii noastre! Şi iartă-ne pre noi!



Sursa: ziarul Ring



"Democratia este buna" Pt care paturi sociale?

Eu nu prea inteleg de ce tre' sa-i fortezi mana lui Dumnezeu...   

Pentru ca El iti permite asta?   

Nu cred ca e chiar asa, Myrk. Pana la urma toate sunt date de Dumnezeu pe pamant. Ti se pare un pacat ce au facut femeile respective? E un lucru minunat sa iti doresti un copil si sa-l ai, intr-un final.   Chiar daca e o cale ciudata pentru noi. 

Eu n-am acuzat pe nimeni!   Doar m-am mirat!   Simpla, eu stiu cat poti intinde coarda? Pentru un biet muritor e cam riscant... mai bine intreaba-L! Zic si eu... dar e mai bine sa fii prudent!   

Nu prudenta, evident.   As spune ca o coarda poate fi intinsa doar atat cat iti este permis.   

 La modul general vorbeam... ca sa n-avem discutii!    

Nu avem, dar de partea a 2-a ce poti comenta?      

Ce sa zic? E un taram sensibil. Acuma nu stiu la care coarda te referi!   

Pai, tu la care te refereai?   

Pai eu ma gandeam ca daca Dumnezeu nu ti-a daruit un copil, stie El de ce! Si cred ca in sens pozitiv!

Vrei sa porti o sarcina cu care nu esti insarcinata.Nu stiu exact cum vine asta, dar se intampla (si-n cazul pomenit de tine) sa fie asta vointa cuiva.

Da, dar eu ma raportez nu la om, ci la Dumnezeu. Eu personal, adica. Sunt niste metode naturale, daca nu merg, de ce sa fortez nota? Ca stiinta poate si permite?  

Nu neaparat.  

Ma refeream la raspunsul lui Mircea.De ce nu am profita de ceva care ne-a fost lasat cu o anumita vointa? Nu e si asta o cale?