Fragmente literare care ne-au plăcut

Rezumarea primului mesaj :

Voit, obligaţi (sper că nu!) sau provocaţi, citim; aici lansăm porovocarea. De ce? Pentru că cititul poate avea (eu cred că are) un mare aport în ceea ce suntem sau am putea deveni. Citind completezi ceea ce trăieşti, îţi deschizi orizonturi, înţelegi diferit lucrurile trăite şi priveşti altfel spre cele viitoare.
Nu ştiu ce vă place vouă să citiţi dar eu savurez aproape orice are ceva nou şi interesant să-mi spună.
Achiziţionarea unei cărţi reprezintă ceva plăcut pentru mine, sunt ca un copil care primeşte o jucărie nouă.

Aici e locul fragmentelor care ne-au plăcut; menţionăm autorul şi cartea aferentă.
E un mod de a recomanda şi altora ceea ce a reuşit să ne marcheze.

încep eu:

Ar trebui să se pună un grătar la intrarea în orice suflet. Ca să nu se bage nimeni în el cu cuţitul

Dacă aş avea mijloace, n-aş face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării. Construcţie grandioasă de stejar geluit, să respire pe ea, în timpul furtunii, pescăruşii mai laşi. E destul de istovitor să tot împingi din spate valul, dându-i oarecare nebunie; vântul, el, mai degrabă, s-ar putea aşeza acolo din când în când. Şi să zică aşa, gândindu-se la mine: "N-a făcut nimic bun în viaţa lui, decât această bancă de lemn, punându-i de jur-împrejur marea." M-am gândit bine, lucrul ăsta l-aş face cu dragă inimă.

Ar fi ca un lăcaş de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului.

Iona - Marin Sorescu

Indata ce iau contact real cu trecutul, indata ce ma las prins in amintiri , ma simt atat de coplesit, atat de naruit, incat simt ca ma dizolv de disperare si tristete .
In ultimii ani am inteles ca melancolia este singura experienta religioasa pe care mi-a ingaduit-o Dumnezeu . Ea poate izvori din orice ; dar mai cu seama din amintirea celor ce au fost .

Mircea Eliade

Multi dintre noi avem la un moment dat aceleasi trairi ...putini stiu a le exprima ...

― Cat e ceasul?
― Noua si un sfert…
― O! de ce m-ai lasat sa dorm atata?…
― Nu-i inimic, pentru tine mai rasare inca o data soarele.
― Crezi ca merita?
― Da, pentru ca tu ai realizat dragostea absoluta.
Mihail Drumes- "Invitatie la vals"

Sa traiesti nu din ceea ce primesti, ci din ceea ce daruiesti, caci doar asa te vei implini.
........
Iar daca tot ce primesti poate fi furat, cine are puterea sa-ti fure ceea ce dai?
....
Cea pe care-am vazut-o emotionandu-se de parerea multimii, schimbandu-si vocea si mersul cand se stia privita, gasind satisfactii extraordinare in cuvintele ce se rosteau despre ea, aceea ai carei obraji se inflacarau atunci cand era privita, in aceea eu vedeam altceva decat prostie:vedeam boala. Caci, cum poti primi satisfactie de la altul, daca nu prin dragoste fata de el?Si totusi, satisfactia pe care i-o da vanitatea i se pare mai de pret decat cea pe care i-o ofera bunurile, caci le-ar da pentru aceasta placere pe toate celelalte. Slaba bucurie, si nefericita, ca aceea a unei boli.
Despre vanitosi eu spun ca au incetat sa traiasca.
...
Totusi pe razboinicul viteaz, daca-l felicit, iata-l cum se emotioneaza si tremura aidoma copilului sub mangaierea mea. Si nu e vorba, aici, de vanitate.
....
Desfraul, l-am inteles ca spaima si disperare. Caci daca lasi sa-ti scape totul din maini inseamna ca ai renuntat sa mai pastrezi. Si desfraul nu este decat renuntare de a fi...Caci floarea se ofileste, dar devine samanta pentru tine, iar tu, care vedeai floarea altfel decat ca o trecere, deznadajduiesti. Caci, iti spun, sedentarul nu este acela care iubeste fata, apoi se casatoreste cu femeia, apoi leagana copilul, apoi il instruieste, ci cel care ar vrea sa se opreasca la femeie si sa se bucure de ea ca de un poem unic sau de o provizie, si acela descopera repede vanitatea, caci nimic pe pamant nu este rezervor inepuizabil, si privelistea intrezarita din varful muntelui nu e decat constructie a victoriei sale.
Atunci isi repudieaza femeia sau femeia isi schimba barbatul, dezamagita. Dar numai vanitatea lor e raspunzatoare de aceasta. Caci nu poti sa iubesti decat prin femeie, si nu femeia. Prin poem, si nu poemul. Prin privelistea vazuta din varful muntelui. Iar desfraul se naste din spaima de a nu reusi sa fii.
..................................................
Prieten este cel care inainte de toate nu te judeca. Am spus, este acela care deschide usa sa pribeagului, cu carja sa, cu bastonul sau lasat intr-un colt, si nu-i cere sa danseze pentru a-i judeca dansul. Iar daca pribeagul povesteste despre primavara de afara, prietenul este acela care primeste in el primavara. Iar daca povesteste despre grozavia foamei in satul de unde vine, rabda de foame impreuna cu el.Caci ti-am spus, prietenul este acea parte a omului care deschide pentru tine o poarta[...]Si pot sa raman tacut langa el, adica sa nu ma tem pentru gradinile mele launtrice, si muntii mei,si vaile, si pustiurile mele, caci el nu le va calca niciodata.

"Citadela" Antoine de Saint-Exupery

”Te acuz că ai lăsat să treacă dragostea pe lângă dumneata, că ti-ai neglijat datoria de a fi fericită, că ai trăit din surogate, subterfugii şi resemnări. Ar trebui sa fii condamnată la moarte, vei fi condamnată la singurătate – cea mai groaznică condamnare. Nu cred că există nimic mai îngrozitor sau mai inevitabil pe lume. Nimic care să mă sperie mai rău. şi cred că pe oricine. Numai ca nimeni n-o recunoaşte. Mie uneori îmi vine să urlu: “Mi-e frică, mi-e frică, iubeşte-mă!”

Francoise Sagan – Va place Brahms?

Ceea ce întristează oarecum într-o prietenie este faptul că fiecare dintre prieteni sacrifică libertatea celuilalt. Şi înţeleg prin 'libertate' suma posibilităţilor lui, voinţa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite. Eşti iubit pentru că prietenii s-au obişnuit cu tine să te vadă pe stradă, să te întâlnească la cafenea sau pe terenul de sport, s-au obişnuit să-i întovărăşeşti la cinematograf sau la vizite, să-ţi placă,in general, cele ce le plac şi lor,să gândeşti, iarăşi în general,ceea ce gândesc şi ei.Dacă însă într-o zi vrei să fii liber, şi vrei să faci altceva decât ceea ce se aşteaptă de la tine să faci - atunci incomodezi, oboseşti, stânjeneşti.Câteodată eşti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tăi libertăţii tale : toleranţa...[...]De multe ori m-am întrebat ce-ar spune prietenii mei dacă aş săvârşi un act compromiţător,dar cerut urgent de libertatea mea; dacă,de pildă, m-aş converti la iudaism, sau la baptism,sau aş deveni luptător de circ , sau campion la biliard; ceva,în sfârşit, care i-ar incomoda şi i-ar nelinişti.Ei n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar încerca să treacă o cilpă în mine, ca să îmi înţeleagă nebunia. M-ar decreta pur şi simplu nebun , poate m-ar tolera,sau poate m-ar lăsa cu desăvârşire singur.

Despre prietenie - Mircea Eliade

"Asa sunt vremurile , nu poti sa fii moral , fara sa fii in acelasi timp imoral. Nu poti sa fii curajos fara sa te temi. Si nu poti sa-ti satisfaci vanitatile, fara sa te umilesti din cand in cand. Cei care nu accepta o jumatate din aceasta pilula nu pot avea cealalta jumatate. Caci totul e atins de dplicitate azi. N-a mai ramas nmic curat. Daca nu esti dispus sa minti niciodata,trebuie sa taci. Si cine te aude ca taci? Cine te vede ca esti singur? E mai buna oare o tacere care nu spune nimic decat sa vorbesti pe placul lui Hitler, avand posibilitatea sa strecori printe minicuni si o farama de adevar?"

Octavian Paler - POLEMICI CORDIALE

Tare frumoasa cartea asta!

si tare trista

din cate imi amintesc,in cazul lor,nimeni nu a castigat

Ori de cate ori este liniste in jurul tau, ascult-o. Asta inseamna sa o observi – acorda-i atentie. Ascultarea tacerii trezeste in tine dimensiunea tacerii din tine insuti, pentru ca numai in nemiscare poti fi constient de liniste.
Sa simti ca esti una cu toate lucrurile, inseamna IUBIRE !

Eckhart Tolle – Linistea care vorbeste