Does God exist?

Rezumarea primului mesaj :

Povestea mea incepe la varsta de trei ani. Eram la bunici la tara impreuna cu sora mea mai mica, care atunci avea un an. Imi amintesc cum bunica se agita sa puna tuica dintr-o damigeana intr-un ibric, apoi a pus ibricul pe parmaluc si cauta o sticla. Unchiul meu care venise cu un prieten, se chinuia sa ne faca o poza, mie si sorei mele. Am si acum poza. Imi amintesc cum, dupa ce a plecat unchiu, bunica se chinuia sa o adoarma pe sora mea, iar eu alergam pe afara. Am alunecat pe o perie si am cazut pe spate. In cadere m-am lovit la cap. Am zacut inconstienta, nu stiu cat timp, dar cand mi-am revenit imi amintesc cum coboram printr-un tunel multicolor. Nu-mi amintesc nimic inainte de asta.
Sigmund Freud sustine ca un copil nu are constiinta pana la varsta de 3 ani. La mine aceasta experinta a coincis cu dobandirea constiintei. Dintr-o data am inceput sa vad lucrurile intr-o alta lumina. Am inceput sa vad detalii pe care pana atunci nu le vazusem. Imi amintesc ca dupa asta m-am dus in spatele casei si m-a speriat un vecin, am fugit si am intrat cu piciorul in coltul casei. M-am ales cu o cicatrice, o am si acum. E ciudat cum imi amintesc aceste detalii.
Si mai ciudat este faptul ca tot atunci am inceput sa-mi pun intrebari. Imi amintesc cum mi-a spus bunica ca D-zeu, seara ia soarele de pe cer si pune luna in loc. Am intrebat-o de ce soarele are in fiecare zi aceeasi forma iar luna in fiecare zi se schimba. N-a stiut sa-mi raspunda. La 5 ani mi-am dat seama ca luna este rotunda si ca ceva o lumineaza si din acest motiv nu este in fiecare seara la fel....putin mai tarziu mi-am dat seama ca pamantul este rotund....si bunica imi spusese ca e plat......m-a mintit !! Asta m-a infuriat
Aveam de pe atunci un simt al dreptatii si al adevarului pe care nu mi-l pot explica decat prin acel accident. Se pare ca in subconstientul meu s-a modificat ceva atunci.
De mica mi-am dat seama ca vad lucrurile altfel decat le vad altii si asta m-a mahnit. Simteam ca sunt in cautarea a ceva, dar nu stiam exact ce. Intr-un final am realizat ca-l caut pe D-zeu. Initial am crezut ca este un mos batran, care sta la portile Raiului, cu cartea vietii in brate si te judeca....asa mi-a spus bunica.....dar m-am gandit ca daca m-a mintit ca pamantul este plat ma poate minti si in privinta lui D-zeu....si asa am inceput cautarile pe cont propriu.
Pe la 14 ani am fost cu o prietena la o adunare a unor sectanti. Prietena mea mi-a spus ca acolo il voi gasi pe D-zeu. Pt ca eram noua, m-au pus sa-mi spun parerea despre un pasaj din Biblie.....nu va spun ce fetze au facut cand au auzit parea mea despre acel pasaj....dezamagita din nou.

VA URMA

Eu le dau ceva de baut si recunosc singuri ca sunt mincinosi.

eu stiu ca ei nu beau..alcool
se imbata cu apa rece?

habibi77 a scris:Stii ca fiecare are dreptul sa creada ce vrea, nu? ......

Evident ca fiecare are dreptul sa creada ce vrea.Mai cred ca daca lumea si-ar pune unele intrebari si ar incerca sa le si raspunda intr-o oarecare masura, situatia s-ar schimba.Din pacate doar se preiau anumite idei despre religie, credinta...Daca Dumnezeu voia sa nu gandim, ne facea animale.Atata timp cat am fost inzestrati cu anumite "privilegii" ar terbui as profitam de asta.

Poti sa le spui ce vrei tu, tot pe-a lor o tin.

Nici musulmanii nu mananca carne de porc.
Cand sunt priviti de altii.
Am un amic musulman, are 130 de kg. si mananca 25 de mici singur.
Scuza: au si carne de oaie.

mrs nobody a scris:se imbata cu apa rece?

Cred ca se imbata cu importanta religiei lor.

Foarte corect, sunt de acord.

cred ca fanaticii religiosi nu prea gandesc
nici nu vreau sa ma gandesc la cei care au fost arsi sau schingiuiti din aceasta cauza

snow a scris:Nici musulmanii nu mananca carne de porc. Cand sunt priviti de altii.

Normal...credinta e doar ce facem cand suntem vazuti de altii... Din pacate, asta este perceptia aproape generala.

mrs nobody... Deja termenul "fanatic" spune tot.

Cred In Dumnezeu, dar in acel Dzeu care nu ne vrea raul, si aici va explic si in ce fel. In religie, ne este prezentat un Dzeu care ne ofera aceasta viata pe Pamant, pentru a ne mantui, a nu minti, a nu fura, a nu preacurvi, a nu ucide (lucruri destul de grave pentru oamenii normali), si, in acelasi timp, neavand voie sa ne infruptam cu bunatati (lacomia), neavand voie sa bem, neavand voie sa ne distram (in zilele de post), neavand voie sa ne expunem trupul (semn de ispita). Practic, ar trebui sa traim numai in rugaciune, sa nu poftim la bunatatile din bucatarie, sa nu dansam cand ascultam o melodie ce ne incanta urechea. Sincer vorbind, asta nu e viata, si nu cred ca Dzeu ne-a dat aceasta sansa pe Pamant pentru a nu ne bucura de ceea ce vedem. Ma gandesc la calugarii care locuiesc in Manastiri, tin toate posturile, fiind rupti de realitate. Nu ma deranjeaza, chiar sunt de admirat cum oameni din secolul nostru pot duce o astfel de viata, fara sa ravneasca la o casa noua, o masina sau o haina de firma, fara o petrecere cu prietenii, fara excursii, etc. Asta vedem noi, oamenii, dar nu stim exact ce cred acei calugari si ce simt. Si ca sa va dau un exemplu, vara mamei mele, a fost o stewardesa de succes pana acum cativa ani (pana prin 2000 daca nu ma insel). O femeie foarte frumoasa, inalta, eleganta, inteligenta. Din cate stim noi, familia, a avut o deceptie in dragoste, (o relatie cu un pilot casatorit), si a decis (nimeni nu stie cine, cum a convins-o), sa intre in Manastire. Ideea este ca si-a vandut tot ce isi achizitionase pana in acel moment (casa, masina, etc) si a donat Bisericii.
In urma cu cateva luni, vara mamei, este invitata la masa de matusa mea, povestindu-i de posturile severe tinute in Manastiri, multumita fiind de alegea facuta, si totodata neoprindu-se din mancat "bunatati" din carne. In urmatoarele zile, matusa mea a fost gazda fara voia sa, pentru distinsa calugarita, ce sustinea ca trece sa o vada, dar eventual sa i se puna si masa.
Haideti ca m-am abatut de la subiect si v-am plictisit.
Ideea este ca, traim intr-o lume in care nu poti spune NU modernizarii. Calculatoarele, internetul, toate acestea fac parte din ispitele Diavolului, din punct de vedere al preotilor, dar daca ne uitam atent, preotii au telefoane mobile, laptopuri, masini moderne etc...
In concluzie, Biserica pe mine ma depaseste si m-a dezamagit (pana acum 2 ani fiind ferm convinsa ca lumea e nebuna, iar preotii corecti).
Bunica mea imi povestea cum ca, prin anii '80, avea un preot in sat (pe care si eu l-am prins), ce nu ii dadea voie cu cercei si verigheta. I -a dat cerceii jos de la ureche. Mi-a ramas intiparita in memorie o imagine extraordinara a acelui preot, un om bland, mirosind a mir... poate ca asa vedeam eu atunci, copil, fiind.

Anul trecut, prietenul meu a fost in SUceava, la o Manastire, cu familia. Nu este el credincios, cu biserica, dar crede in Dzeu. In momentul intrarii in Manastire, vede o cucoana instinsa pe jos, rugandu-se si pupand pamantul.
Cunosc cazuri de oameni bisericosi, dorm cu cartile de rugaciune sub perna, se inchina in vazul lumii cat mai mult, dar cu o rautate de neintalnit.
Deci, pana la urma, cine e mai pacatos in fata Domnului. Cel care merge zilnic la biserica, si face 50 de matanii pe zi, dar minte, uraste si fura, sau cel care are credinta in suflet, fara sa iasa cu ceva in evidenta, iubeste, si daruieste.

In ochii mei exista oameni buni si oameni rai. Nu conteaza ca mergi de 100 de ori pe luna la biserica sau ca stai acasa. Eu cred ca Dumnezeu ne judeca dupa suflet. Totusi, nu ii condamn pe cei care se duc la biserica. Fiecare face ce ii provoaca satisfactie. Daca x se simte mai bine in biserica, e treaba lui. Daca y prefera sa stea acasa, la fel.

Ai dreptate, Radu..si Adriatica la fel...nu are nicio legatura "dormitul " in biserica cu credinta.Bunatatea sau rautatea din suflet...asta face diferenta intre noi.

Adriatica a scris:Deci, pana la urma, cine e mai pacatos in fata Domnului.....

Incerc sa-ti raspund la aceasta intrebare. Nu sunt credincios, desi ma trag din neam de preoti -Patriarhul Iustinian Marina a fost unchiul mamei mele. Sotia mea este. Am facut o vizita la Cernica, in incercarea de a ma aduce pe calea credintei, sa spunem. Am stat de vba cu un preot batran si i-am pus aceasta intrebare. Raspunsul? eu, care nu cred dar care respect, din principiu, valorile morale clamate si de biserica, sunt cel mai mare pacator si voi merge direct in iad! Si am ales sa merg acolo pt ca raspunsul acesta sfideaza orice logica.Asa incat...