Cinematografia romaneasca

Tot regizorul e de vina ca el a ales actorii.

Spunea Dorel Visan: ma, te lupti cateodata sa cuceresti o fata frumoasa, si dupa ce muncesti mult sa o cuceresti- si reusesti- iti dai seama ca are o chestie care iti displace profund- de exemplu, are parul gras.

Da- zic eu- si dupa aia ce te faci? Asa e si cu un film laudat, la care prinzi bilete greu. Ori iesi afara din sala, ori esti iubitor de arta pana la capat.

Am "descoperit" scheciul asta azinoapte si radeam ca prostul. Nu ca n-as fi. Mare actor Cotescu. Si cam toti din generatia "de aur". A cinema-ului, desigur. Cotescu era din Dorohoi si pe tac'su il chema Cotet. Cand faceam armata in Dorohoi si mergeam sa ridic corespondenta, ma gandeam care o fi fost casa lui Cotescu- ca "orasul" Dorohoi e o micuta si sumbra localitate, mai mult de case. Am mai spus pe aici ca intr-o zi, tot cand in armata o faceam pe furierul, la Dorohoi, m-am intalnit pe strada cu actorul Dan Condurache, caruia i-am cerut un autograf. Pe biletul de voie.

Genii botosanene. Si eu, geana.

Da, pe bune m-am intalnit. L-am oprit si l-am rugat pentru un autograf. I-am precizat ca n-am decat biletul de voie la mine. A zis razand ca nu, ca nu vrea ca semnatura lui sa fie confundata cu semnatura comandantului. Eu i-am zis ca nu-i nicio problema, asta si urmaream. Doamne ce vremuri!

Biletul l-am aruncat mai tarziu, ca prostul, cand m-am pus sa fac curatenie printre hartii si casete audio.

M-am mai intalnit la Ipotesti cu Leopoldina Balanuta, prin '92, '93 parca. Se inchina in biserica din Ipotesti in care sfintii aveau aura neagra, facand cruci pravoslavnice un pic strambe, dar inchinaciuni drepte, pioase, pana la pamant. Tot prin anii '90 ma intalneam si dadeam mana cu Mihai Malaimare. Malaimare e tot botosanean, din Flamanzi. Fosta prietena il cunostea, de vreo doua ori ne-am intalnit prin oras si ma alinta cu apelativul "golanule". "Iar te-ai intalnit cu golanul asta?"

Recent, l-am vazut recent pe Mircea Diaconu, cand a venit in Bt in campania prezidentiala. Cam mititel si parea extrem de dezamagit si resemnat. Ochii jucausi cautau mereu spre trecatori. Cand mi-a intalnit privirea vesela, m-a fixat indelung.

Cam atat despre "intalnirile" mele cu actori romani.

Sa nu semene semnatura cu a comandatului si sa plec in permisie.

A trecut 4 martie si anul asta nu s-a amintit nimic despre cutremurul din 4 martie 1977. In cutremur a murit (si) Toma Caragiu, probabil, posibil, cel mai mare actor roman.

Mi-am adus aminte de o zicere a lui Toma, nu mai stiu pe unde am gasit-o si citit-o: la noi, Iisus Hristos a fost rastignit pe o antena de televizor.

Acum, in direct la televizor, la stiri si la breaking news.

Operatiunea monstrul, de exemplu. Vremuri iremediabil apuse.

Ma gandeam ca spui ceva de premiile Oscar- s-au dat azi-noapte. Nu stiu- americanii astia au total alt stil de viata decat al nostru- mi se par ciudati rau de tot. Si Will Smith cica l-ar fi palmuit pe prezentator- oricum, mi se pare degradant scenariul, ori m-am tampit eu de tot. Probabil si una, si alta. Din punctul meu de vedere, prefer filmele romanesti- chiar si cu comunisti. Mi se par mult mai umane- iar actorii romani imi sunt dragi.

Ma uit si la filmele americane. La unele filme. Incet-incet incep sa detest "cultura" americana. Desigur, bietii cetateni, oamenii normali n-au nicio vina. Ma rog. Da' visul american incepe incet-incet sa se destrame. Acu' omul viseaza la o casuta la tara, cu flori, cu animale si cu aer curat. Se pare ca traiam in paradis si nu stiam. Bine ca ne-a trezit civilizatia occidentala, cu pusti, pistoale si concurenta de rechin. Ca noi nu stiam sa fim oameni destepti.

Da, bun Birlic- genial chiar. Fuse si se duse. Si Tamara, desigur. Tot geniala. Pacat ca nu s-au facut atatea filme pe masura talentului lor urias. Bine, noi nu am avut cultura pustii si a pistolului. Noroc cu americanii si cultura lor cinematografica.

Aseara a fost la o televiziune Mircea Diaconu. Printre politicale, povestea cum s-a incropit scheciul ala de revelion cu Toma Caragiu, cu elefantul, cu trompa si cu rima. Toma si Mircea erau in pauza unei piese de teatru, unde jucau. Il cheama Toma pe Mircea in cabina- Mircica, maine dimineata mergem sa filmam un scheci pentru tvr, pentru revelion. Mircea- avea pe atunci 23-24 de ani- spune ca lui nu-i plac chestii de astea, facea mofturi adica. Toma se intoarce spre el si-i spune- pana atunci Mircea vorbea cu Toma din oglinda- in stilu-i caracteristic- adica eu ma cobor si tu nu te cobori? Bineinteles ca Mircea a mormait ceva a aprobare- a doua zi s-au dus cu autobuzul spre tvr, in autobuz au pregatit scheciul si scenariul- pe atunci nu erau foarte aglomerate , au ajuns la tvr, in 25 de minute au filmat sceneta si asa a iesit minunatia aia de scheci. Valabila si azi.

Da' Will Smith ii trage una lui Chris Rock. Hai la vize pentru visul (si filmul) american.

Nu stiu daca clipul asta se cadreaza cu topicul dar... las la longitudinea lui pitu. Am dat peste el rasfoind iutubul. Da' parca s-ar potrivi si cu situatia actuala- nu parlesti, stai deoparte.

Nu știu dacă am văzut filmul. Anii 60, anii de aur ai cinematografiei mondiale și române, desigur.

Bine, eu consider că tot ce s-a făcut bun în cinematografie, muzică și cultură în general, s-a făcut până prin anii 80. Hai să zic 90.

Cu mici excepții, desigur.

Așa e, cum zic eu, și tu. Eleganță versus golăneală.

Hai că știu că ești d-acord.